joi, 30 mai 2013

La Conferința Națională a Societății de Geografie din România a fost adoptat Proiectul de Regionalizare a României

Pentru a vedea online acest mesaj personalizat click aici 
Va rugam sa adaugati adresa de mail geografie@geo-sgr.ro in Address Book pentru a va asigura ca primiti mesajele noastre in Inbox.


 

Proiectul de regionalizare al Romaniei

La Conferința Națională a Societății de Geografie din România a fost adoptat Proiectul de Regionalizare a României.

Vă aducem la cunoştinţă faptul că în perioada 24-26 mai 2013 a avut loc la Timişoara Conferinţa Naţională a Societăţii de Geografie din România, la care au participat peste 300 de geografi – profesori din învăţământul universitar, preuniversitar, cercetători din institutele de specialitate, reprezentanţi a celor 42 de filiale ale Societăţii din toate judeţele ţării.
Cu acest prilej, participanţii au analizat şi dezbătut „Proiectul de Regionalizare a României” elaborat de prof. univ. dr. Pompei Cocean, Directorul Centrului de Geografie Regională al Universităţii „Babeş-Bolyai”, din Cluj-Napoca, proiect care a fost votat în unanimitate de către participanţi şi însuşit ca fiind punctul de vedere oficial al Societăţii noastre privind această problematică.
Prin Rezoluţia adoptată, s-a hotărât înaintarea Propunerii de Regionalizare instituţiilor abilitate ale Statului: Preşedinţie, Senat, Camera Deputaţilor, Guvern şi Ministerul Dezvoltării Regionale.
Atât Rezolutia adoptată la Timișoara, cât și Proiectul de Regionalizare sunt disponibile aici.

Pentru detalii persoane şi date de contact:
  • autorul proiectului: prof. univ. dr. Pompei Cocean (0744.709.566);
  • preşedintele S.G.R.: prof. univ. dr. Mihai Ielenicz (0744.901.788);
  • secretar-general al S.G.R: dr.Costin Diaconescu (0722.559.901).

marți, 28 mai 2013

Proiect de Lege privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională


PL-x nr. 164/2013
Proiect de Lege privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională

Nr. înregistrare:
- B.P.I.:108/06-03-2013
307/23-05-2013
- Camera Deputatilor:164/27.05.2013
Procedura legislativa:cf. Constitutiei revizuita în 2003
Camera decizionala:Camera Deputatilor
Tip initiativa:Proiect de Lege
Caracter: organic
Procedura de urgenta:da
Stadiu: trimis pentru raport la comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor
Initiator:14 deputati+senatori
deputati PSD:Benga Ioan, Emacu Gheorghe, Mocioalcă Ion, Răducanu Ion, Vlase Petru Gabriel, Weber Mihai
deputati PNL:Calimente Mihăiţă, Cozmanciuc Corneliu-Mugurel, Pocora Cristina-Ancuţa, Scutaru Adrian George, Stroe Ionuţ-Marian, Stroe Radu
senatori PSD:Oprea Gabriel
senatori PNL:Dobriţoiu Corneliu
Consultati:
Format PDF - 78 kb Expunerea de motive
Format PDF - 81 kb Avizul Consiliului Economic şi Social
Format PDF - 167 kb Avizul Consiliului Legislativ
Format PDF - 68 kb Punctul de vedere al Guvernului

Derularea procedurii legislative
Data       Actiunea
 
CD
11.03.2013     prezentare în Biroul Permanent al Camerei Deputatilor
SE
11.03.2013     înaintat la Senat
22.05.2013     adoptat de Senat
adoptare cu respectarea prevederilor art.76 alin.(1) din Constitutia României
Format PDF - 59 kb Forma adoptată de Senat
CD
27.05.2013     prezentare în Biroul Permanent al Camerei Deputatilor
Format PDF - 39 kb Adresa Senatului
      înregistrat la Camera Deputaţilor pentru dezbatere
      trimis pentru raport la:
Comisia pentru muncă şi protecţie socială
Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
termen depunere amendamente: 04.06.2013
termen depunere raport: 13.06.2013
      trimis pentru aviz la:
Comisia pentru buget, finanţe şi bănci
Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi
Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi

luni, 27 mai 2013

CRIMĂ DE ÎNALTĂ TRĂDARE


 Nota D.G.: potrivit motivării semnate de procurorul general Daniel Morar pentru a-l exonera de răspundere şi a-l “împiedica” să-şi exercite “dreptul la un proces echitabil” în dosarul “Flota”, Băsescu se încadrează perfect în acest context; așadar poate fi judecat și condamnat chiar pe timpul exercitării funcţiei de preşedinte (cu atât mai mult cu cât, în urma demiterii sale prin vot popular covârșitor, este, în momentul de față, doar “guvernator”, numit în această funcţie de UE şi de “marele licurici”).
Politicienii care se pretind “patrioţi” şi “justiţiari”, Parlamentul cu majoritate USL şi Guvernul Ponta, Justiţia (cel puţin aia, câtă o mai fi ea, care nu are “pe naşul în suflet”) au şansa de a arăta că pot sancţiona cel puţin crima de Înaltă Trădare şi că pot repara netrebniciile unor “emanaţi”: hoţi, trădători, mişei şi/sau de-a dreptul proşti!
Întrebarea e: Vor?
Televiziunile şi ziariştii care se pretind “câinii de pază ai democraţiei” au un material “trăznet” pe care să lucreze în interesul “ţărişoarei”.
Întrebarea e: Vor?
Pot să ne arate că hoţia, mişelia, trădarea... nu s-au încuibat chiar la ei “acasă”?


Prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop


1.   - UN MARE SECRET!

Imediat dupa ce a fost ales presedinte, la inceputul anului 2005, BASESCU s-a hotarat sa dea prima lovitura dubla, o lovitura de imagine, ca eliberator si salvator al unor cetateni romani rapiti in Irak, dar si o lovitura financiara, preluand o parte din averea lui Hayssam si 100 milioane dolari, suma platita ca recompensa “rapitorilor” si care, de fapt, au primit doar 5 milioane $.
OVIDIU EDUARD OHANESIAN (n. 1 ianuarie 1968, Bucureşti), era jurnalist la cotidianul
România Liberă când a fost răpit în Iraq, la 28 martie 2005, împreună cu Sorin Mișcoci (cameraman), jurnalista Marie Jeanne Ion şi ghidul Muhamad Munaf. Ei au fost eliberaţi la 22 mai 2005.
Se pare ca exista si telegrame Wikileaks despre aceasta afacere, trimise atat de la Bucuresti dar si din Irak.
Ovidiu Eduard Ohanesian: Răpirea a fost iniţiată la Bucureşti cu concursul serviciilor secrete şi al unui cerc restrâns de politicieni sub acoperire din vechea Securitate din jurul Palatului Cotroceni. Preşedintele ţării, Traian Basescu, a declarat imediat după eliberarea noastră că acţiunea a fost instrumentată în România. Am să vă fac o dezvăluire din volumul 2 al cărţii mele “Răpirea din Irak -Terorism de Stat cu Luare de Ostatici - Ancheta”.
Unul dintre iniţiatorii răpirii este generalul (r) Ion Ştefănuţ, fost şef al Direcţiei Antitero din cadrul SRI. Numele său figurează în raportul generalului (r) Ion Maranda, fost şef al Direcţiei de Protecţie Internă din SRI in anul 2005.
Omar Hayssam a fost doar o unealtă, o rotiţă în mecanismul răpirii. Conform declaraţiilor sale olografe date în 2007-2008 în faţa unui notar libanez, asupra lui Hayssam s-au făcut presiuni imense să treacă de la PSD la PD (actual PD-L) la începutul anului 2005.
A fost înlocuit cu dr. Yassin Mohammad, un apropiat al lui Traian Basescu, încă de când acesta era primar al Bucureştiului. Spun înlocuit pentru că Yassin nu a preluat numai o mare parte din averea lui Hayssam, ci şi responsabilităţile acestuia in afacerile Cotrocenilor pe zona Hamas-Hezbollah.
Într-o primă fază, răpitorii au fost membrii şi prieteni ai familiei americanului Mohammad
Munaf iar recompensa de 100 milioane $ ar fi ajuns usor in conturile lui Basescu. Ulterior ziaristii rapiti au fost preluaţi de o echipă condusă de un ofiţer al trupelor speciale ale lui Saddam Hussein, poreclit Abu Sahar. Aceştia i-au dus in zona Triunghiul Mortii (zona Iskandaria, Yussufia, Mahmudia), la 29 Km sud de Bagdad. Acolo au putrezit 51 de zile în susbolul unei ferme.
Ohanezian a reuşit să faca rost de un film din beci, realizat de trupele speciale americane Hostage Working Group. Abu Sahar este posibil să fi fost membru în brigăzile Moudh Ibn Jabal. Cert este ca a participat la execuţia britanicului Kenneth Bigley din 07 Octombrie 2004.
Răpitorii urmareau să obţină bani: un milion $/persoana.
S-a dovedit faptul că Basescu a folosit evenimentul răpirii în scopuri personale, financiare si electorale, acoperind adevăraţii vinovaţi şi dovezile pentru 50 de ani.
Basescu a platit o suma foarte mare rapitorilor, cca. 100 milioane $; nu se stie cat din ea
a ajuns la rapitori si cat a ajuns in alte conturi secrete; oficial rapitorii cereau retragerea trupelor, neoficial se cereau bani.
Eliberarea s-a produs în momentul în care Basescu a platit rascumpararea printr-un ofiter al serviciilor secrete romane care negociase cu rapitorii si poliţia irakiană, condusă de colonelul Moaied Abdel Kazem şi serviciul secret al Ambasadei SUA în Irak Hostage Working Group, condus de Daniel O’Shea au arestat o parte din răpitori şi au ajuns la familiile şi prietenii lui Abu Sahar.
In realitate Basescu a platit doar 5 milioane $,cate un milion pentru fiecare din cele 5 persoane aflate in ascunzatoare, adica cei 3 jurnalisti, Mohamad Munaf si jurnalista franceza Florence Aubenas, restul de 95 milioane $ au fost depusi intr-un cont bancar pe numele PROPHET, (adica "Profesorul" in limba araba).
Sa fie intamplator ca Hayssam ii spunea "Profesorul" lui Basescu, ulterior, in convorbirile telefonice?
Pe jurnalista franceza Florence Aubenas au gasit-o în beci. Era răpită cu vreo 3 luni
înaintea romanilor. Cel mai probabil ea este ofiţer sub acoperire. Ea a dat declaraţie semnată că a fost cu jurnalistii romani în beci.
Acum a dispărut de la ziarul Liberation, unde lucra. Au mutat-o. Altfel, o femeie
deosebită.
Multe servicii secrete irakiene, americane, româneşti (SIE, SRI, DGIPI), au fost implicate
in aceasta actiune. Din păcate, unii ofiţeri din cadrul acestor servicii, politicieni, jurnalişti, afacerişti sub acoperire au facut  joc dublu.
MUNAF este cetăţean american şi cel mai probabil, agent infiltrat pe langă teroristul Omar Hayssam pentru controlul acestuia.
Munaf a fost doar o unealtă ca şi Hayssam. Împreună cu fratele său Yussuf au concretizat prima răpire în teren, adică în cartierul Al Yarmook din centrul Bagdadului, zonă cunoscută ca Patru strazi, lângă Universitate.
Munaf a fost obiectul unui troc între serviciile SUA şi cele româneşti. A fost predat după eliberearea jurnalistilor romani, la ordinul Cotroceniului, de pe pamânt romanesc, de către fostul ambasador al Romaniei în Irak – ofiţerul deplin conspirat al SIE Mihai Stefan Stuparu acum ambasador NATO al lui Basescu.
Este în mâinile forţelor americane la închisoarea din Camp Crooper din 2005. Munaf a fost judecat şi condamnat de tribunalul irakian Shark El Kanat la moarte.
In 2008 S-AU PIERDUT DOCUMENTELE DE LA DOSARUL IRAKIAN AL LUI MOHAMAD MUNAF !!!!! Muşamalizare totală. Condamnarea la moarte a fost casată.
Se reia ancheta. Asta ca să vedeţi ce implicare uriaşă internaţională are cazul Rapirea
din Irak.
Au existat contradictii, dupa eliberare, intre declaratiile celor trei jurnalisti.
Doi dintre jurnalişti au încercat să ascundă adevărul, adică implicarea lor în diversiune.
Se doreau eroi naţionali. Unul singur a spus adevarul,Ohanezian, şi a facut un pas lateral imediat ce şi-a dat seama de implicarea celorlalţi.
Azi Miscoci este cameramanul lui Basescu la Cotroceni, de Marie Jeanne Ion nu se mai stie nimic, doar Ohanezian a scris doua carti despre rapire, a facut dezvaluiri incendiare care confirma ipoteza implicarii lui Basescu si se judeca cu statul roman.
Hayssam este in Syria dupa ce Basescu l-a facut “scapat” din puscarie, tot ca sa-i inchida gura si sa nu mai vorbeasca despre “profesorul” care a condus intreaga afacere, si, desi s-a cerut, de sanchi, extradarea lui in Romania, Hayssam si-a gasit un culcus bun “in puscarie” in Syria pentru vreo 4 ani.
Cine l-a ajutat pe Basescu sa-l faca scapat pe Hayssam? Razvan Mihai Ungureanu.
O organizaţie privată, percepută ca o organizaţie puternică, Conferinţa Preşedinţilor Principalelor Organizaţii Evreieşti din America, îi trimite o scrisoare ministrului de externe de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu, cerînd o favoare specială pentru un avocat israelian (!!!) al familiei lui Omar Hayssam.
Teodor Baconski, la acea vreme secretar de Stat în MAE, trimite la rîndul său scrisoarea procurorului general şi biroului DIICOT, ordonîndu-le, practic, să se supună.
Între timp, acestui avocat din Tel Aviv i se permite să se întîlnească de 3 ori, în secret (de două ori în puşcărie), cu Omar Hayssam, fără ştirea DIICOT - împotriva procedurilor penale din dreptul românesc.
Apoi, in baza unui referat medical aranjat si a cererii exprese a procurorului de caz (!?), Hayssam este eliberat si imediat fuge din tara cu avionul pe ruta:
Bucuresti, Chisinau, Viena, Liban (Beirouth).
Americanii stiu insa tot; ne mai miram atunci ca
BASESCU este la mana lor?
Ia ganditi-va la promisiunile matrozului fata de Orban, primul ministru al Ungariei, si daca acest comentariu postat mai jos este sau nu veridic ca moneda de schimb pt neprecupetitul cadou al liderilor budapestani!
D. B.



2. - Complicităţi şi trădări,
Și....nu numai in Transilvania.

2 Aug 2012 ... Interviu cu prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop

Prin complicităţi şi trădări am ajuns să dăm judeţe întregi urmaşilor grofilor!

- Spuneaţi că la această oră noi suntem în situaţia în care din teritoriul României se
revendică de către urmaşii grofilor 230.000 de hectare din judeţele Mureş şi Harghita?
- După datele pe care le am de la prefecturi, sunt în jur de 200.000-230.000 ha de
 pădure  care se revendică din judeţele Mureş şi Harghita. Asta fără să cuprindem Haţegul, Sălajul, Munţii Apuseni, Bihorul, unde sunt revendicate, de asemenea, zeci de mii de hectare.
- Cât valorează toată această poveste?
- Dacă luăm în calcul şi restituirile averilor bisericeşti, în jur de 60 de miliarde de
euro… După anul 1990, în materia proprietăţii, s-au dat o serie de legi referitoare la restituire, la refacerea proprietăţilor de dinainte de 1990, în baza unor măsuri abuzive ale diferitelor entităţi ale statului român de atunci.
În principiu, măsura trebuia să fie luată, dar ea trebuia corelată cu realitatea,
trebuia să aibă la bază nişte documentări, nişte fundamente ale unor cercetări privind proprietăţile, pentru că noi riscăm să ne întoarcem la anul 1700 cu proprietăţile din Transilvania.
Practic, epoca feudală din Transilvania revine acum pur şi simplu în anul 2012, prin
lipsa de reacţie a statului român…
Prin legislaţia statului român, prin reacţiile de autoritate ale prefecturilor, ale
 consiliilor judetene…
Spre exemplu, am fost recent la Sf. Gheorghe şi am aflat că s-au dat circa 20.000
de hectare de păduri fie de către Prefectură, fie de către instanţele de judecată, prin inconştienţa unor judecători, a unor oameni cu drept de decizie în această ţară.
- Ce s-ar putea face în acest sens, pentru că situaţia este deosebit de gravă aşa
 cum o prezentaţi dumneavoastră?
- Problema este cu adevărat foarte gravă şi ceea ce s-ar putea întreprinde ar fi o
măsură legislativă care să împiedice producerea acestor fapte, a acestui fenomen, a procedurilor de revendicare şi de refacere a fostelor proprietăţi istorice, proceduri cărora statul român nu le poate face faţă.
-Mai exact… ?
- Mai exact, autorităţile statului român fie nu realizează, fie sunt inconştiente, fie
sunt parte la aceste complicităţi, fie miza o constituie sume foarte mari de bani. Prefectul judeţului Mureş a fost căutat să fie mituit.
Conducători din ocoalele silvice, inclusiv de la noi, au trecut de  partea cealaltă, cu
documente cu tot, unele falsificate, beneficiind de tot felul de avantaje, iar statul român nu are nicio reacţie.
 De exemplu, există o societate de avocatură din Cluj angajată de Regia Naţională a Pădurilor ca să o apere, iar această societate a trecut de partea cealaltă, pentru procente din suprafaţa pădurilor care se retrocedează.
 Sunt retrocedări la comandă, se retrocedează parcele întregi…
 Din câte cunosc, după Marea Unire, grofii din Transilvania au primit despăgubiri
pentru teritoriile încorporate României… Am în faţă documente, cum este şi acest Tablou al Moşiilor din 1934, care sunt documente foarte clare, sunt listele trecute şi sumele imense primite…
- Adică le-am dat o dată banii şi le mai returnăm şi proprietăţile?
- Noi le-am dat banii! Sunt cercetători care afirmă că România a dat în jur de 100
 tone de aur despăgubiri pentru asta.
            Sunt două lucruri de precizat.
- că România a vrut să tranşeze această problemă datorită entuziasmului general creat, că a devenit o ţară atât de mare şi...
     - că România, în acea perioadă, era foarte bogată, avea rezerve extraordinare.
            Esenţial este acordul de la Paris din 28 aprilie 1930, care creează Fondul Agrar, România dând acolo banii pentru despăgubiri.
România, în acel moment, nu mai era datoare, era dator acel fond agrar care era considerat fond de garanţie, atât pentru noi, în calitate de stat care am preluat aceste proprietăţi, cât şi pentru ei, creditorii acestei sume, în calitate de persoane care au fost expropriate.
- Dumneavoastră sunteţi avocat din partea cui?
- Am apărat de exemplu prefectura judeţului Mureş, am apărat comisii locale,
comunale şi persoane care au avut semenea proprietăţi, bineînţeles mai mici, cei care au fost beneficiarii unui hectar sau două de pădure ca urmare a reformei agrare.
Din punctul de vedere al evidenţelor, cartea funciară este un document foarte important, riguros şi serios, dar ea a dispărut, şi atunci inginerii şi topografii fie au refuzat să lucreze cu statul român - vorbim de anii ’20 -, fie au plecat şi ei cu grofii, ducându-se unde erau plătiţi.
S-a lăsat problema aceasta în aer…
 În 1940, când a fost ocupată Transilvania, a venit Horthy cu două ordonanţe guvernamentale care au anulat reforma agrară şi a reînscris proprietăţile pe numele foştilor proprietari.
Această reînscriere se descoperă abia acum, şi statul român nu are reacţie nici în 1944, în octombrie, când se eliberează teritoriul Transilvaniei, nu are reacţie nici Regele atunci când ia măsuri de redresare a poblemelor din Transilvania, nu are nici guvernul muncitoresc al lui Dej, nici al lui Ceauşescu, aşa cum nu au nici cei de astazi.
Noi, astăzi, suntem în faţa efectelor ordonanţelor guvernului horthyst, care era de orientare fascistă, şi îl avea de exemplu pe Banffy ministru.
Banffy de la Sălaj, cel care a venit în septembrie 1940 cu armata ungară şi care a omorât la Trăsnea 263 de pesoane, revendică proprietăţile respective prin urmaşii lui.
Eu am adus documentelele.
            Guvernul României trebuie să meargă la Paris să recupereze acele 163 de volume de documente care păstrează toate arbitrajele pe care le-a avut România şi sumele pe care le-a plătit, apoi de la Fondul Agrar, să recupereze toate documentele care există…
- Cineva trebuie să plătească pentru trădare şi complicitate…
- toate guvernele din România au trădat şi au furat. Ar trebui să mai facă ceva şi pentru ţara asta, pentru ce a mai rămas din ea, pentru că trebuie să vă precizez câteva lucruri:
- în lipsa cărţilor funciare, ei vin, aduc cărţi funciare de la Viena, din Ungaria, în
 limba  germană, maghiară, le duc la tribunal - de exemplu, e un proces acum, în 9 iulie, la Brăila, la care merg pentru 29.000 ha -  unde documentele din dosar sunt cărţi funciare în limba maghiară, iar eu trebuie să contradovedesc. În arhivele statului român, ale fondului Ministerului Finanţelor, la fondul Cluj, se găsesc foarte multe documente, inclusiv  procese-verbale, liste, adrese, care sunt ignorate de autorităţile române. Există dirijări din exterior, complicităţi mari, trădări…
- Nu ne vindem ţara, o dăm gratis…!
- Eu îmi asum cele spuse…Este esenţial că în 1921 s-a făcut reforma agrară, este
esenţial că marile proprietăţi au fost preluate de statul român ca urmare a optanţilor unguri (nota D.G.: cetățenii de naționalitate maghiară din România sau cei de naționalitate română din Ungaria puteau să opteze pentru strămutarea în patria-mamă, bunurile imobile urmând să fie preluate de statul de plecare și, din ele, să compenseze pierderea cetateanului stămutat în cealaltă țară) şi a reformei grare, că noi nu am evidenţiat în forme scriptice, în cărţi funciare evidenţele.
Eu vin şi mă apăr cu ce este scris în cartea funciară, unde amărâţii nu şi-au înscris
 proprietăţile. S-au bucurat atunci, le-au exploatat câţiva ani, până în 1947, când au venit Amenajamentele Silvice, care au descurajat acest lucru, deoarece pădurea a fost luată de stat.
Statul român trebuie să dea legi care să îndrepte aceste lucruri; eu am doar nişte
 idei; eu nu fac parte din nicio structură de autoritate, eu sunt doar avocat şi cercetător, şi rămân uluit că noi trebuie să mai căutăm încă o dată un Horea care să se răzvrătească împotriva a ceea ce face statul român.
Acest lucru este foarte grav!

Prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop

vineri, 17 mai 2013

Remember. Declaraţia de la Budapesta, un act de trădare naţională


General Br. (r) Aurel Rogojan:
În contextul procesului ordonat de aşa-numită „regionaliozare" şi de recrudescenţă agresivă a iredentismului ungarist, este util să ne reamintim de isprăvile comise în cursul nebulosului an „decembrist" de către auto-erijaţii elitişti ai intelectualităţii româneşti. În vara lui 1989 o gaşcă de expiraţi şi/sau intoxicaţi, deasupra cărora - pentru a da „greutate" actului trădării - a fost aşezat pe un ipotetic tron-hologramă însuşi (ex)majestatea Mihai, au semnat, „ca primarii" un act de Trădare Naţională a României: Declaraţia de la Budapesta. Pentru aducere aminte a celor care au uitat sqau nu cunosc, vă prezentăm un comentariu al domnului General (r) Aurel Rogojan, alături de actul încriminat:

„La începutul lunii octombrie 1989 a fost convocat Consiliul de condu¬cere al Departamentului Securităţii Statului. Generalul Iulian Vlad a expus « liber » (fără un « draft » sau plan) principalele coordonate ale situaţiei politico-operative de securitate a României, în contextul general internaţional şi european, încheind întâlnirea cu o memorabilă recomandare: « Nu în ultimul rând, rezolvaţi-vă şi pro¬blemele personale, ca familiile dumneavoastră să fie în siguranţă».
Diagnoza şi predicţiile şefului Departamentului Securităţii Statului au scos în evidenţă:
- precaritatea con¬diţiilor social-economice, greutăţile şi ne¬mul¬ţumirile populaţiei;
- izolarea accentuată regimului politic şi a vieţii social-economice a ţării;
- agresivitatea fără precedent cu care erau exprimate ameninţările externe;
- presiunile revizioniste pe frontiere;
- unitatea de concepţie şi acţiune a « Estului » şi « Vestului » pentru promovarea schimbării de sistem;
- iminenţa evenimentelor ce urmau să plaseze - inclusiv România - în evoluţiile care au cuprins Polonia şi Ungaria şi previzibile în Cehoslovacia, Bulgaria şi R.D. Germană;
- necesitatea asigurării climatului de ordine şi securitate pu¬blică, astfel încât să nu fie posibile provocări şi dezordini care să pericliteze viaţa persoanelor şi integritatea avutului obştesc ori privat.

În iunie 1989, urmare a escaladării acţiunilor serviciilor speciale ale statelor membre ale Tratatului de la Varşovia şi ale Iugoslaviei împotriva României, în cea mai strânsă şi perfectă coordonare cu serviciile adversare declarate din N.A.T.O., şeful Departamentului Securităţii Statului a ordonat constituirea - sub conducerea ge¬neralului Aristotel Stamatoiu, şeful Centrului de Informaţii - a unui Comandament Special de Coordonare a Operaţiunilor Informative Externe şi Interne destinate cunoaşterii intenţiilor şi planurilor referitoare la Ro¬mâ¬nia, în contextul declaraţiilor, înţelegerilor şi acţiunilor sovieto-americane, franco-germane, anglo-olandeze şi italiano-austriece. Asocierea părţilor nu era întâmplătoare. Trebuie menţionat că atât Centrul de Informaţii Externe, respectiv unitatea de linie competentă pe spaţiu şi problemă, sectorul condus de locotenent-colonelul (pe atunci) Alexandru (Bebe) Tănăsescu (după 1990, general şi adjunct al directorului SIE), cât şi liniile de informare diplomatică au trecut mai bine de o săptămână sub tăcere ceea ce B.B.C. şi presa din Ungaria comunicaseră a doua şi, respectiv, a treia zi de la consumarea evenimentului, în legătură cu Declaraţia de la Budapesta de la 16 iunie 1989 (« Noi, români şi unguri... »). Constituirea comandamentului amintit a fost, între altele, şi consecinţa acestei omisiuni.

Fondul determinărilor a constat, însă, în deteriorarea climatului de securitate internă şi externă a României ca entitate statală naţional-unitară pe un teritoriu indivizibil şi inalienabil. Moscova, Kievul, Budapesta, Belgradul şi Sofia lansaseră suficiente semnale că frontierele României ar putea căpăta o altă configuraţie, iar cursul evenimentelor putea da satisfacţie şi noilor revizionişti. Până şi « specialii » din Ambasada Poloniei la Bucureşti au încercat să « redeştepte » anumite sentimente în rândul micii, loialei şi liniştitei comunităţi poloneze. Ungaria avea pe teritoriul său o masă de manevră de ordinul câtorva zeci de mii de contestatari ai regimului de la Bucureşti, care au trecut ilegal frontiera, îndeosebi după 1986 şi fuseseră... « stocaţi ». Anterior, li se facilitase, unora dintre ei, trecerea în Austria, favoare de care mai aveau parte doar est-germanii. De altfel, cancelarul vest-german a participat şi la un mare miting organizat la Budapesta pentru a se adresa unei audienţe speciale: emigranţii găzduiţi de Ungaria în perspectiva evenimentelor viitoare.

Succesiunea de vizite la cel mai înalt nivel efectuate la Budapesta de lideri ai statelor occidentale şi care a culminat, în iulie 1989, cu cea a preşedintelui S.U.A. a fost de natură să încurajeze şi să susţină Ungaria în acţiunile ostile şi revendicările ei împotriva României, care aveau să culmineze în decembrie 1989. În acelaşi timp, exploatându-se declaraţia megalomanică şi evident iresponsabilă a lui Nicolae Ceauşescu, de la Plenara C.C. al P.C.R. din aprilie 1989, precum că România ar dispune de suficiente capacităţi tehnice pentru producerea armei nucleare, împotriva României s-a declanşat, din toate direcţiile, un potop de atacuri şi ameninţări. Vârful de lance al acestora l-au reprezentat, ca de atâtea alte ori în trecut, conducătorii Ungariei incitaţi şi susţinuţi atât de Moscova, cât şi de Washington, precum şi necondiţionat de cei care le erau aliaţi ori condiţionaţi politic.

La 16 iunie 1989, la Budapesta a avut loc ceremonialul reînhumării lui Imre Nagy şi a altor lideri ai evenimentelor din octombrie 1956, prilej cu care opoziţia anticomunistă a excelat în declaraţii şi atitudini pe care Nicolae Ceauşescu avea să le califice în termeni vehemenţi într-o şedinţă specială a Comitetului Politic Executiv, convocată chiar a doua zi, unde, între altele, a afirmat: « Ungaria a capitulat în faţa NATO ». În contextul respectiv, s-a făcut menţiunea şi despre aşa-zisa organizaţie « România Liberă", constituită din persoane care trecuseră clandestin în Ungaria, dar pe care se¬cretarul general al partidului a reducţio¬nat-o, simplist şi interesat politic, la « foste elemente legionare, dintre fugarii cărora li s-au alăturat şi elemente legionare din Occident". Nici o referire însă la declaraţia comună maghiaro-română privind viitorul eliberat de comunism al celor două naţiuni, adoptată cu acel prilej la Budapesta."

Ge¬neral de brigadă (r) Aurel Rogojan,
fost şef al Secretariatului (Cancelariei) D.S.S..

Documentul trădării

Ex-regele Mihai, Vladimir Tismăneanu, Neagu Juvara, Eugen Ionesco, Paul Goma, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici... au semnat Declaraţia de la Budapesta pentru Autonomia Transilvaniei.

Declaraţia de la Budapesta

„Astăzi, 16 iunie 1989, odată cu celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revoluţiei maghiare din 1956, eveniment de o deosebită importanţă pentru popoarele Europei şi, în special, pentru cele care trăiesc încă sub dictaturi comuniste, a avut loc o întâlnire între membrii Forumului Democratic Maghiar şi Români, semnatari ai următoarei declaraţii.

Noi, români şi unguri,
Considerăm că libertatea şi propasirea celor doua popoare pot fi realizate şi garantate numai într-un cadru politic pluralist de respectare integrala a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. O acţiune comună a forţelor democratice maghiare şi române se impune pentru atingerea acestui scop. Regimurile comuniste şi în special politica dusă de dictatura ceauşistă a creat o situaţie de criză acută care împiedică comunicarea dintre români şi maghiari. Dialogul început astăzi între noi doreşte să învingă aceste piedici şi să stabilească bazele unor relaţii normale între cele două naţiuni care s-au format în acelaşi spaţiu geografic.

Dată fiind configuraţia hărţii etnice, soluţionarea conflictelor nu poate veni în nici un caz din revizuirea frontierelor, ci din schimbarea rolului lor în sensul liberei circulaţii a persoanelor, a informaţiei şi a ideilor, în conformitate cu acordurile de la Helsinki. Situăm deci îmbunătăţirea relaţiilor româno-maghiare în perspectiva procesului de restructurare democratică general-europeană, care singur va fi în stare să rezolve problemele acumulate de-a lungul istoriei între popoarele continentului într-un mod care să satisfacă interesele legitime ale fiecăruia în parte. Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios. Este în folosul popoarelor noastre ca diversitatea culturală, religioasă şi de tradiţii care a făcut specificul Transilvaniei să fie prezervată. Dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală a fiecărei naţiuni trebuie garantat. Realizarea sa implică, printre altele, asigurarea unei şcolarităţi de toate gradele în limba maghiară, inclusiv reînfiinţarea universităţii maghiare din Cluj.

Principiile enunţate mai sus vor sta la baza tuturor acţiunilor comune pe care semnatarii înteleg să le ducă în viitor. Apelăm la organizaţiile democratice precum şi la acele persoane care împărtăşesc aceste principii să se alăture acestei acţiuni.
Budapesta, 16 iunie 1989"

Semnatari:
Antal G. Laszlo, Antall Jozsef, Balogh Julia, Biro Gaspar, Csoori Sandor, Fur Lajos, Illzes Maria, Jeszensky Geza, Keszthelyi Gyula, Kodolanyi Gyula, Molnar Gusztav, Stelian Balanescu, din partea Cercului Român din R.F.G., Mihnea Berindei, vicepreşedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului în România (L.D.H.R.), Ariadna Combes, vicepreşedinte al L.D.H.R., Mihai Korne, director al revistei „Lupta", Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România din Elveţia, Dinu Zamfirescu, membru al Biroului L.D.H.R., membru al Partidului Naţional Liberal. Ulterior şi alte persoane şi organizatii s-au alăturat acestei declaraţii: Rockenbauer Zoltan si Vagvolgyi Andras, din partea Federaţiei Tineretului Democrat (FIDESZ), Partidul Liber Democrat, Asociaţia Maghiarilor din Transilvania, prin preşedintele Kiss Bela şi secretarul Spaller Arpad, întregul colectiv redacţional al revistei „2000", Bojtar Endre, şeful secţiei pentru Europa răsăriteana a Institutului de Istorie Literară, prof. Bela Kallman, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismaneanu, Ileana Vrancea. Declaraţia a mai fost semnată şi de: George Barbul, Doru Braia, Dina Bratianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea.

„Majestatea sa a aprobat întrutotul conţinutul declaraţiei care exprimă convingerile sale privind relaţiile dintre popoarele român şi maghiar"

„Marţi, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la reşedinţa sa de lângă Geneva o delegaţie din grupul românilor care au redactat la Budapesta o declaraţie comună împreuna cu Forumul Democratic Maghiar. Aceasta delegaţie compusă din Ariadna Combes, dr. Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu a înmânat Majestatii sale textul declaraţiei de la Budapesta. Majestatea sa a aprobat întrutotul conţinutul declaraţiei care exprimă convingerile sale privind relaţiile dintre popoarele român şi maghiar".

Reacţia exilului românesc la Declaraţia de la Budapesta.

Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi - Ion Raţiu, Liciniu Faina, Alecsandru Miele, Ion Varlam, Coriolan Brad

Despre declaraţia celor şase

„Nu e vorba de declaraţia « celor şase » mari comunişti împotriva lui Ceauşescu. E vorba de declaraţia semnată, la Budapesta de 6 români şi 12 unguri, cu ocazia re-înhumării rămăşiţelor lui Imre Nagy, la 16 iunie 2009. Această declaraţie vorbeşte de « cele două naţiuni (română şi maghiară) care s-au format în acelaşi spaţiu geografic » şi de « dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la o autonomie culturală a fiecărei naţiuni (care) trebuie garantat ». Publicăm în acest număr scrisoarea d-lui Liciniu Faina, fost deputat de Târnava Mică şi, într-un real sens, erou al democraţiei româneşti, şi extrase din scrisoarea domnului Alecsandru Miele, şi el fost deputat, de Satu Mare, cu cinci ani de închisoare fără judecată, în « palmaresul » său. Apoi comentariile domnului Coriolan Brad şi indicaţiile evaluării « declaraţiei » pe care domnul Ion Varlaam a facut-o într-o broşură ce Domnia Sa doreşte s-o distribuie sub titlu personal. Publicăm, de asemenea, comentariile ce am făcut la « Vocea Americii », şi textul exact transmis, aşa cum s-a convenit în prealabil cu doamnana Alexandra lonescu la B.B.C., al dialogului cu domnul Mihai Korne.

Uniunea Mondială a Românilor liberi a adoptat o poziţie ne-echivocă în problema relaţiilor româno-maghiare. « Să ne înfrăţim », a fost apelul ce am lansat ungurilor, cu litere de o şchioapă în numărul nostru din iunie 1986. Să luptăm împreună împotriva comunismului. Pentru democraţie. Am repetat aceeaşi idee în Declaraţia din 11 aprilie 1986, în care am cerut « solemn, fraţilor unguri, să înceteze calomnia că ungurii sunt supuşi etnocidului » în Transilvania. Aşa cum am declarat din nou la B.B.C. şi la « Vocea Americii », noi avem o reconciliere istorică cu ungurii şi depunem eforturi reale, verificabile, pentru a o realiza, mai ales ajutând pe toţi refugiaţii din România, astăzi în Ungaria, fără absolut nici o distincţie etnică. Prea mare importanţă nu trebuie să dăm Declaraţiei de la Budapesta. Fără îndoială, vasta majoritate a poporului român nu poate să adopte o astfel de poziţie şi să-şi nege originea. Şi e absolut sigur că românul ardelean, fără excepţie, o respinge. Declaraţia, însă, a făcut un mare deserviciu istoriei şi chiar viitorului poporului român.

Un grup de români a recunoscut, implicit, că Transilvania nu e pământ românesc, că ne-am format acolo împreună cu ungurii.

E destul să citeşti Erdey Tornete ca să-ţi dai seama că nu vor înceta, de acum încolo, să ne reamintească că această Declaraţie a fost făcută de români patrioţi nesiliţi de nimeni, în deplină libertate, în Lumea Liberă. Mie, personal, mi-a atras atenţia asupra acestui lucru dl. Kszorus, unul din conducătorii militanţi maghiari, la o masă ce ni s-a dat la Washington, în iunie anul acesta. La timpul său U.M.R.L. îşi va defini poziţia: pozitiv ca întotdeauna. Dar astăzi e rândul ungurilor să condamne şovinismul multora dintre ei - de care sunt pline ziarele şi programele de televiziune din lumea întreagă.

Astăzi e rândul ungurilor să recunoască explicit că Transilvania e pământ românesc. Dar ca să nu rămână nici o umbră de îndoială: Într-o Românie democrată, ungurii şi celelalte minorităţi vor avea exact aceleaşi drepturi ca şi românii în mijlocul cărora trăiesc."
Ion Raţiu

Protestez cu toată energia! Transilvania nu este spaţiu de complementaritate, ci spaţiu de naştere şi dezvoltare a poporului român!

„Domnule Director,
Subsemnatul Liciniu Faina, fost avocat în oraşul Blaj, fost deputat al judeţului Târnava Mică, membru al Comitetului Central P.N.Ţ. din anul 1966, în numele meu personal, al românilor ardeleni şi al Partidului Naţional Ţărănesc pe care îl reprezint în mod legitim, vă rog să publicaţi în ziarul (revista) dumneavoastră, următoarele:

Protestez cu toată energia împotriva « Declaraţiei » de la Budapesta din 16 iunie 1989, publicată în ziarul « Lupta » din 22 iunie 1989 şi semnată de un grup româno-maghiar, partea românească fiind reprezentată prin: Stelian Bălănescu, Mihnea Berindei, Adriana Combes, Mihai Korne, Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu. Socotesc, împreună cu alţi români ardeleni ajunşi în exil şi care cunoaştem bine istoria relaţiilor româno-maghiare, că « Declaraţia » de la Budapesta este un act politic deosebit de dăunător românilor din Ardeal şi din statul român.

Transilvania nu este un spaţiu de complementaritate, ci un spaţiu de naştere şi dezvoltare a poporului român, oprimat veacuri de-a rândul de maghiarii ce au ajuns în acest spaţiu ca popor năvălitor şi opresor, de abia în sec. XI-XIII. Între români şi unguri nu există conflicte, în afara celor create artificial de propaganda maghiară cu scopul de a modifica statutul social al Transilvaniei şi de a-şi asigura promovarea intereselor proprii. Problema grupurilor etnice, de pe teritoriul Transilvaniei şi al întregii Ţări, este de resortul relaţiilor interne, rezolvarea lor nereclamând altceva decât aplicarea corectă şi nediscriminatorie a Declaraţiei Drepturilor Omului şi a Actului de la Helsinki. Represiunea ceauşistă o suferă în mod egal toate naţionalităţile din România şi în primul rând naţiunea română. Liberarea Ţării de sub regimul comunist va aduce deplina libertate politică şi culturală a tuturor locuitorilor de pe teritoriul României, fără nici o discriminare, aşa cum a fost în perioada interbelică. Poporul român a fost întotdeauna tolerant şi iubitor de dreptate. Autonomia politică şi culturală a fiecărei naţiuni în parte, nu poate duce decât la o vastă anarhie politică şi administrativă în spaţiul transilvan, cu prejudicii grave pentru naţiunea română. Ea ar avea ca prime consecinţe o periculoasă animozitate între români şi unguri. Declaraţia de la Budapesta întăreşte puterea tiranică a lui Ceauşescu, românii fiind obligaţi să vadă în el un apărător al intereselor naţionale împotriva pericolului maghiar."
Cu stimă,
Liciniu Faina

Aceşti şase semnatari nu reprezintă poporul român!

„Am fost consternat de imprudenţa unor confraţi de exil în formularea Declaraţiei de au semnat, împreună cu mai mulţi unguri, la 16 iunie, la Budapesta. Au folosit cuvinte necorespunzătoare. De exemplu, « ne-am format » , în loc de « am trăit în acelaşi spaţiu geografic » . Pe urmă, se vorbeşte despre o autonomie politică şi culturală a minorităţii maghiare în Transilvania, de parcă n-ar fi avut depline drepturi în România Mare? Declaraţia aceasta vorbeşte de un neadevăr, ştiut de toată lumea, când cer « redeschiderea Universităţii maghiare din Cluj ». Din acest text cei neiniţiaţi, sau de rea-credinţă, pot deduce că, între cele două războaie, ea a existat, în realitate o astfel de universitate n-a existat niciodată şi nici Partidul Naţional Maghiar n-a cerut aceasta, având deschise, nelimitat, toate universităţile din ţară.

Din semnarea acestei declaraţii de la Budapesta, s-ar putea deduce că noi, românii, suntem de acord cu aceste doleanţe maghiare. Noroc că aceşti 6 semnatari nu reprezintă poporul român, sub nici o formă, decât pe ei înşişi. Eu cred că ei, în marele entuziasm de la 16 iunie de la Budapesta, au semnat fără să-şi dea seama... La 4 iulie a.c., o parte din aceşti confraţi au prezentat-o M.S. Regelui ca o mare realizare, iar Regele, la fel a aprobat-o şi i-a felicitat. Sigur că nici el, Regele, n-a sesizat termenii necorespunzători ai acestei declaraţii. Dar, El a dat, totuşi, dovadă de înţelepciune şi simţ politic, declarând că ungurii s-au bucurat totdeauna de drepturi egale în România, conform Constituţiei din 1923."
Alecsandru Miele (R.F.G.)

Gest politic iresponsabil

„Un grup de exilaţi români au semnat la 16 iunie 1989, la Budapesta, textul unei declaraţii « româno-maghiare », care a scandalizat în egală măsură pe compatrioţii noştri din Transilvania şi din diasporă, pentru că reia tezele revizioniste ale actualului regim de la Budapesta formulate în 1987 de autorii oficialului tratat de istorie a Transilvaniei. Din ideile confuze şi termenii ambigui ai « declaraţiei » reiese că autorii ei se pronunţă pentru dislocarea teritorială a Statului român, în favoarea unor considerabile transferuri de suveranitate, şi pentru subordonarea independenţei naţiunilor faţă de interese străine. În ciuda inconsistenţei ei, « declaraţia » este un fapt grav deoarece ar putea deveni un precedent în mâna minorităţilor alogene din Basarabia şi Bucovina.
Ion Varlam, Franţa" [1]

Protest la „Declaraţia de la Budapesta"

„Dialogul « între cele două naţiuni care s-au format în acelaşi spaţiu geografic » afirma Declaraţia semnatarilor de la Budapesta. Aceasta ar însemna că şi românii sunt un popor migrator, pripăşit pe meleagurile carpatine, la fel ca ungurii ce au năvălit din Asia Centrală şi s-au aşezat în câmpia Panonică. Prin girul semnăturii lor au confirmat teoria maghiară de dezvoltare a celor două naţiuni, respectiv română şi maghiară, în acelaşi timp formarea poporului român cu mult înainte de venirea lor şi pe un spaţiu mult mai mare decât este azi România, incluzând bineînţeles şi Transilvania. Autonomia politică a Transilvaniei, înseamnă a fărâmiţa şi mai mult ţara şi poporul român şi eliminarea lui din istorie va fi mai sigură şi mai rapidă. Azi Transilvania ne aparţine ca teritoriu legitim, pentru că este vatra de naştere şi suferinţă a poporului român din Transilvania. Acest drept legitim a fost recunoscut şi confirmat prin pacea semnată la Trianon. Amputarea Transilvaniei nu va schimba cu nimic structura politico-socială a României actuale, care în momentul de faţă este simţită mai mult de naţia română decât de naţionalităţile conlocuitoare.

Nu Transilvania este cauza nenorocirilor din România. Cauza este regimul politic şi conducătorii lui, care guvernează în ţara noastră. Fatalitatea istorică a năpăstuit ţara noastră cu cel mai despotic, totalitar regim politic pe care l-a cunoscut vreodată istoria, împotriva acestuia trebuie luată poziţie, căci prin nimicirea lui se va obţine nu numai salvarea poporului român din ghiarele satanei, ci şi a tuturor naţionalităţilor ce locuiesc în graniţele României. Transilvania trebuie apărată şi nu scoasă la mezat.
Dr. med. Coriolan Brad (R.F.G.)"

Surse: „Românul liber" (Londra), V, nr. 9, septembrie 1989[2]
-----------------------------------------------------
[1] textul prezentat este preambulul unei analize aprofundate a problemei pe care domnul Ion Varlam a făcut-o sub formă de broşură - n.r..
[2] vezi CivicMedia şi AlterMedia


Paul Duta, Ph.D. 
Senior Scientific Researcher
Romanian Diplomatic Institute 17, Primaverii Blvd., BucharestRomania Office Phone: 0040212339966 Office Fax. 0040212339955Mob. 0040723605390 Paul.Duta@idr.rohttp://www.idr.ro