vineri, 25 ianuarie 2013

FRUCTUOASĂ COMPLICITATE DEONTOLOGICĂ

 Maria Diana Popescu, Agero
            
Exact în februarie ne paşte o nouă epidemie de gripă! Aşa vuieşte presa internă.  Ar fi culmea să umble, halandala, de capul ei, prin lume. Orice gripă e programată pe tabel, cu dată fixă şi responsabilităţi în vînzarea cît mai multor doze de vaccin. Cu HAARP-ul ăsta plantat pe capul nostru de către războinicii păcii, se ştie dinainte ce cod are, unde şi cît va curge ninsoarea sau ploaia. Atunci de ce n-am şti cînd şi cu ce avion vine gripa, cîte victime sînt stipulate în protocolul de găzduire şi cîte doze de antidot e obligat să cumpere Ministerul Sănătăţii. Chiar aşa! Numai S.U.A. să se confrunte în studiourile de ştiri cu „cel mai grav sezon  din ultimii zece ani”? N-ar fi corect să fim şi noi vizitaţi de virusuri care săvîrşesc minuni în visteriile companiilor farmaceutice? Tot timpul se gîndesc cu dragoste la noi şi nu mai ştiu cum să ne administreze gratuit popamin, gropamin şi amin-amin. După ce AH1N1 a fost pus pe fugă, vine AH3N2, exact  în luna februarie şi direct de pe lamela laboratoarele buclucaşe. Cum le programează ei pe toate, într-o fructuoasă complicitate deontologică! Şi cît de grijulii sînt cu ţările sărace! Mă întreb şi eu, aşa, cum oare gripele astea porcine şi aviare ocolesc întotdeauna  ţările europene dezvoltate. La loc comanda, dragii mei! Altfel ajungem cobai în laboratoarele super-puterilor! 
             Îmi amintesc bine, cu cîţiva ani în urmă, cercelul străin, care infectase de-a binelea urechea sănătăţii româneşti, striga pe toate posturile t.v. naţionale că „porcina va face peste douăzeci de mii de morţi”. N-a fost aşa! Decesele naturale din spitale în acea perioadă erau fals puse pe seama gripei, tocmai pentru a întreţine efectul de panică în rîndul populaţiei, care trebuia să dea fuga la porţia injectabilă de mercur de calitate. Străinul de cauza României a reuşit să întreţină o psihoză în masă cu „porcina”. Din prima psihoză cu „aviara”, s-a căpătuit rapid. Am văzut cu toţii la televizor cum prin sate umblau „extratereştrii” în combinezoane şi glugi albe, cu măşti pe faţă şi le săltau bieţilor români orătăniile din ogradă, ca să le gazeze în tomberoane. Aşa au ridicat românii piaţa de carne de pasăre a comersanţilor din afară, îmbuibată de antibiotice.
               Pe atunci, străinul curajos recomanda, ca pe o contracepţie femeilor, medicamentul Tamiflu, un antigripal fabricat de un concern farmaceutic, unde principal acţionar este Donald Rumsfeld - membru marcant al ideologiei care are ca obiect de activitate reducerea termenilor asemenea în lume. Vaccinarea este parte a politicii globale, ca neţărmurită grijă faţă de creşterea numărului de locuitori ai planetei. De aici, implementarea noilor „tehnici superioare”: cardul de sănătate, vaccinarea antigripală şi „imunizarea” fetiţelor cu vîrste între 9 -10 ani, distrugerea sistemelor de sănătate, florurarea apei, toxifierea hranei cu diferite euri, proceduri experimentale, la care România aderă cu uşurinţă, graţie celor cărora le-am încredinţat ţara pe mînă. Scopul vaccinării este unul singur. Nefiind ceva natural, compatibil umanului, serul aduce boli autoimune, paralizie, infertilitate şi moarte.
            „Nesiguranţa, sărăcia şi deruta în care trăim, au făcut din noi un popor de ipohondri. Ori, unei populaţii atinse de ipohondrie, ce-i trebuie: cât mai multe farmacii! Cînd vezi cum se sting în jurul tău din ce în ce mai mulţi cunoscuţi şi tot mai mulţi tineri, când observi  că spitalele se răresc şi se ruinează, când îţi dai seama că medicii emigrează cu miile, ce-ţi mai rămâne de făcut: dai buzna în farmacii şi cu ultimii bănuţi umpli plăsuţele cu pastile, pe zi ce trece mai scumpe şi mai diversificate, în speranţa că vei obţine binecuvântata imunitate! Falsă iluzie! Auzi în stânga, în dreapta, la radio, la televizor că au apărut alte medicamente miraculoase şi la următoarea pensie sau chenzină iar stai la rând la uşa farmaciei, să-ţi umpli plăsuţa. Şi uite, aşa prosperă industria farmaceutică, în timp ce, paradoxal, starea de sănătate a populaţiei se agravează! Nu reclame pentru medicamente, ci educaţie sanitară trebuie la televizor! Nu concurenţă între producători pentru livrarea de medicamente scumpe şi diversificate, ci medicamente de bază, ieftine şi eficiente; nu pilule importate, vândute ca „suplimente alimentare” cu preţuri năucitoare, ci produse de plafar la preţ rezonabil şi cu aceleaşi efecte. Dar Ministerul Sănătăţii sigur nu va avea astfel de preocupări. El este preocupat de carduri, de CIP-uri şi de valorificarea organelor noastre bolnave. Să fie sănătoşi domnii din minister! Măcar ei…”, scrie distinsul nostru cititor Vasile Bârea.
              Aşadar, capitalismul, înţesat de paraziţi umani, a cotit lumea spre „programe” ce n-au de-a face cu sănătatea, pacea şi liniştea socială, ci cu exploatarea omului de către om, cu lărgirea sărăciei şi corupţiei, cu lărgirea zonelor de influenţă ale marilor puteri, care dispun acum de întreaga moştenire a capitalismului. Cînd capitalismul îşi va da duhul (nu mai e mult), analiştii vor spune că omenirea a făcut concesii unui program al iluziei pe care trebuie să-l depăşească. Este prea corupt şi materialist, prea preocupat de cîştiguri uriaşe. Orice ar fi capitalismul acum, nu mai are nimic bun la care să te uiţi cu gura căscată. Ci să te înfurii pe el ca pe un criminal în serie, care a ucis şefi de state, a ucis progresul, siguranţa şi independenţa popoarelor. Acum, cînd membranele capitalismului scîrţîie şi tremură ca piftia, devenind ele însele convulsive, această etapă nefastă îşi aşteaptă sfîrşitul. În treacăt fie spus, nu e deloc uşor să trăieşti într-o astfel de lume, în care istoria şi-a pierdut cursul.
               Nicio direcţie discernabilă nu s-a ivit în sînul capitalismului, ci doar paroxismul sclaviei popoarelor, al sărăciei, al discordiei, corupţiei şi criminalităţii economice. La fel cum Marele Zid Chinezesc avea menirea să ţină departe hoardele mongole, la fel cum Zidul Berlinului trebuia să ferească inocentele popoare socialiste de toxinele capitalismului, tot astfel capitalismul democrat, insinuat între graniţele statale, trebuia să ferească popoarele vizate de progres, de linişte socială, de bunăstare şi pace internă.

Maria Diana Popescu, Agero

luni, 21 ianuarie 2013

Demisul presedinte si Mister Nobody, ambasadorul


De doua luni de zile, Demisul si-a trimis ultimii ciraci (si acestia de stransura) prin targ, sa culeaga informatii, cam cine va veni ambasador la Bucuresti, in locul vechiului sau prieten, Gitenstein. Nu de alta, dar sa se pregateasca … de-o cafea, o maslina, un Chevron, o spaga mica, acolo, ceva!... Vestea ne-a bucurat, pentru ca inseamna ca Demisului i s-au inchis toate culoarele spre Washington, de cand Romania a intrat direct in sfera de interese a Pentagonului. Deh, daca a jucat prost, pe mana lui Romney !…Vechii camarazi bushisti ai Basescului, adica baietii de la 2001 s-au clatinat ce s-au clatinat si au inceput sa cam dispara, urmariti de tinerii si, deocamdata, incoruptibilii noi specialisti ai Departamentului de Stat care isi pun serioase intrebari despre averile acumulate de acestia prin bantustanele din Estul Europei, daca nu cumva le-au acumulat dand prioritate intereselor personale, in dauna celor americane.

Nici Joe Biden, “pila” lui MRU, care i-a bagat Demisului pe gat mafia transnationala din domeniul energiei inca din 2005, nu se simte prea bine. A sarit de 70 de ani si nu mai e ce a fost! Va face cat de curand fata acuzelor despre modul in care, ocolind diplomatii de cariera, si-a trimis la imbogatit, pe post de ambasadori, oameni de casa, ca Guest, care trata cu Frunda, la Sighisoara, pe sest, in timp ce concubinul lui schimba retete culinare cu Nina Iliescu la Bucuresti, sau lobby-sti cu bube in cap, afaceristi ratati, ca Gitenstein. Toti au zburat, urmand a fi inlocuiti, de data acesta, cu profesionisti. Sa fi avut si noi, SCMD un rol? Ne-ar parea bine sa fie asa!

Noi l-am atacat pe Gitenstein fiindca a avut nesimtirea sa calce in picioare prevederile Constitutiei democratice a SUA, apostrofandu-ne, exact acum un an, cand strigam in strada “Basescu-Mubarak!” si “Basescu –Gaddafi!”, cu celebrele cuvinte “Sa zica merci ca nu se trage in ei de pe blocuri, ca-n Siria”. Fiind de meserie, am apelat la arhive, neintelegand, ca militari, ce incompetent construiesc o ambasada Americana intre un aeroport si liziera unei paduri. Noi am avertizat ca terenul sfeterisit de Popoviciu de la Universitatea Agronomica a fost donat conditionat de printesa Montesquieu, nascuta Bibescu, si ai carei mastenitori mai traiesc la Londra si in Australia, tot asa cum Valentin Bibescu a donat  pentru aeroport partea sa din mosia Baneasa.

A rezultat ca onor reprezentantii Departamentului SUA implicati, ori au fost spaguiti, ori au fost fraieriti, de au incalcat legislatia americana si n-au facut ca lumea “clearing”-ul. Noroc ca justitia americana nu glumeste si Popoviciu, cetatean american, a incasat-o, referentii lui peste prajit si-au pierdut job-urile si insusi Gitenstein si amicul lui Biden nu se simt prea bine. In toata ciorba asta, familia Basescu, despre ale carei proprietati in zona au inceput sa se ocupe posturile de televiziune a cazut ca “victima colaterala”. Iar Popoviciu, ca si Iordache, da din el mai tare decat Caruso, la ora actuala, semnand la greu.

Important este faptul ca Obama, in al doilea mandat, s-a hotarat sa fie un adevarat presedinte, si pe politica externa, adica peste Biden, sa-i pedepseasca pe referentii manjiti si sa trimita diplomati autentici, ca reprezentanti ai intereselor SUA in lume, nu ca trogloditul care le-a facut probleme la Moscova, anul trecut.

Cand va veni un nou ambasador in Romania? Mai dureaza, domnule Basescu, mai ales ca nu este o prioritate, actualul insarcinat cu afaceri, ca profesionist autentic, facand cu brio fata situatiei. Pentru regimul Obama, problemele greu de rezolvat sunt pe cine trimite ambasador in China, ca sa nu se interpreteze, si, in egala masura, pe cine trimite ambasador la Londra, in conditiile in care Marea Britanie si-a anuntat déjà hotararea de a parasi cadavrul numit UE. Restul tarilor vor urma in ordinea importantei, in situatia clara a ceea ce noi numim ETAPA ISTORICA POST-EUROPA. Doar printr-o minune vom avea un nou ambasador american in urmatoarele 6 luni. Doar printr-o minune il vom avea si in primele luni de dupa reuniunea istorica din vara a puterii planetare bipolare, adica dupa intalnirea din iulie-august Obama-Putin, cand se vor stabili masurile reorganizarii planetare in noua era a disparitiei resurselor clasice.

Ce bogatii ofera Romania in noul context? Doar doua: capacitatile agricole si apa potabila pe care tandemul Basescu-Gitenstein erau cat pe ce sa o distruga. Si, mare minune, daca atunci cand lucrurile se vor pune la punct si Romaniei i se va atribui patratica in care poate evolua cu clasa ei politica parata cu tot, Demisul va mai fi presedinte! Asa ca banii pregatiti pentru spaguirea viitorilor reprezentanti americani ar putea fi folositi mai cu cap, facandu-se dreptate militarilor si politistilor activi si in rezerva, profesorilor, grefierilor, functionarilor publici, pensionarilor, revolutionarilor, minerilor, ceferistilor, lucratorilor din sanatate, etc. Adica tuturor celor care au avut curajul sa infrunte ultimele ramasite bushiste europene si pe candidatii la imbogatire ai lui Biden, iesind in strada pentru libertate si democratie si daramand guvernele Basescu-Boc si Kobe-Ungureanu. Iar speranta noastra este ca politica de iertare crestineasca a asasinilor poporului roman,  enuntata in imprejurari critice de noul Guvern legitim  votat,  este si temporara si doar de circumstanta!

“Dreptate pana la capat!”

Col. (r) dr. Mircea Dogaru