marți, 21 februarie 2012

Panoplia rânjetelor băsiste


Puțini cunosc importanța pe care gesturile, mimica și poziția corpului le au în relațiile interpersonale.
Preocupați de diversitatea fațetelor pe care cunoasterea limbajului non-verbal ni le poate releva, vă propun să ne îndreptăm atenția spre rânjetul politicianului. Vom putea astfel, să anticipăm intenția celor care ne influențează destinele, chiar înainte ca aceștia să înceapă să vorbească. „Citind” acest rânjet vom putea cunoaște resorturile și cine sunt oamenii care au făcut un calvar din viața conaționalilor noștri. Băsismul este standardul și specificul unei epoci la care se revendică astăzi personaje de o anumită factură psihologică și caracterială. Chipul omului arată sufletul acestuia! Constatările ce urmează sunt elocvente în acest sens.

Hăhăiutul suprem, ne-a introdus în zodia râsului și bătăii de joc, transformându-ne în cobaii limitărilor sale în gândire și caracter. „Nu am nimic de schimbat în comportamentul pe care l-am avut!” ne spunea recent Omul Perfect, în momente în care își dezvăluia incapacitatea de a face față unor provocări extreme. Lipsa capacității de reacție a unui stat blocat în schemele unui algoritm politic păgubos și neproductiv a evidențiat distanța dintre societățile de tip euroatlantic spre care visăm și înapoierea de ev mediu care ne-a fost impusă de actualul regim. Și avea dreptate! Paradigma actualului regim este aceea că trebuie să distrugi ca să fii cineva!
Ne-au batjocorit, ne-au umilit și ne-au dus atât de jos în meandrele decăderii umane încât cu mari eforturi vom reuși să readucem lucrurile la un nivel de demnitate, mândrie și onoare firești într-o țară normală.

Adevărata schimbare trebuie să o facem noi, cei care mai vrem să mai avem o Românie a noastră!

Observațiile, chiar și sumare, privind posesorii unor rânjete guvernamentale sunt mai mult decât grăitoare. Ele au repartiție echilibrată și ominiprezentă în plan geografic, instituțional și caracterial. Noi le vom trece în revistă pe cele mai reprezentative.
M.T. Gălățenul deschide galeria. El este posesorul unui rânjet batjocuritor, care murdărește și stârnește repulsie receptorului, indiferent cât de binevoitor ar fi acesta. Episoadele penibile al cărui protagonist a fost ne-au evidențiat tupeul și nesimțirea acestui personaj, interesat doar de perpetuarea mafiei portocalii și îndestularea clientelei fidelizate prin acces privilegiat la banul public. Rânjetul său inconfundabil, instalat în agora parlamentului, prin intermediul căruia ne explica cât de inteligent și deștept este când conduce turmele coaliției necuvântătoare, au însemnat o grea lovitură dată demnității naționale și umane. Apogeul a fost înregistrat atunci când rânjetul aplicat figurii de marinar mahmur, a decretat că năpăstuții abandonați de „statul reformat și modernizat de regimul portocaliu” au decedat pentru că erau niște bețivi. După o veche zicătoare: „Cine spune ăla e!”.
E.B. Constituționalul. Personaj de tristă amintire, inconfundabil în cerbicia cu care a promovat legi neconstituționale și cu care s-a umilit pentru a aplica indicațiile superioare. A afișat zâmbetul preocupat și superficial al personajului care s-a dovedit a nu ști să facă diferența dintre managementul creșterii gâștelor de pe islazul comunal și cel în care se impunea coordonarea destinelor unei țări în derivă pe vreme de criză.
I.O. Bistrițenul. sau șeful broscoilor îngurgitați. Cu o figură desprinsă din galeria personajelor de desene animate, care întruchipează răul și răzbunarea, are un rânjet gregar, revanșard, grobian, brutal și contodent. Seamănă în tot ce întreprinde doar ură și sentimentul că este veșnic și condamnat să ne fie un „reper” de „cinste și corectitudine”. Situația jenantă a lipsei de bun simț s-a dovedit la ultimul vot cu bile din parlament când incoruptibilul stătea cu nasul în urnă urmărindu-și colegii să nu greșească. Ne propunea sentențios de-a lungul timpului chiar și unitatea de măsură după care să se aprecieze performanța în politică: „bocul”. Noi sperăm că va rămâne doar broscoiul!
G.T. Ialomițeanul. Ne afișează un rânjet superior inteligent, cult, degajat și atoate cunoscător, dar la fel de găunos și lipsit de consistență ca a tuturor tovarășilor de afaceri și aranjamente politicianiste. Ne recomanda în una din iernile trecute că pentru a încălzi școlile ar trebui să tăiem copacii de pe marginea drumurilor. Nu a trecut mult și soluția magică propusă a fost infirmată de legile fizicii, care refuză să se supună aberațiilor ciumei portocalii.
R.A.A. Ploieșteanca. Un rânjet aparte descoperim la fostul fotomodel, ajuns prin alchimii obscure la una dintre cele mai importante funcții în stat. Rânjetul este doar aparent ingenuu, în realitate fiind insinuant și tupeist. Ce tupeu poate fi mai mare decât acela în care, fiind hoţ dovedit, găseşti resorturile necesare să apari în fața opiniei publice și să dai lecții de morală ! Cu ocazia analizei Proiectului legii pensiilor, care afectează întreaga populație în vârstă a țării, se exprima astfel: „Ei bine, parlamentarii nu pot, prin comportamentul lor, să depăşească, dacă vreţi, o regulă minimă de bun-simţ”. Și adauga în alt context: „Dacă este să analizăm imaginile (inclusiv pixelul albastru – n.n.), tot pe imagini vom constata că domnul Ponta apare la votul electronic că a votat, iar în imagine apare că nu era în sală. Deci, dacă vorbeşte cineva de cine este hoţ şi dacă domnul Ponta îşi permite să facă această afirmaţie, ei bine, atunci dânsul este în această situaţie”. De acord cu afirmațiile și logica aberantă (deși am dubii că un fi hoț poate lipsi de la locul faptei), dar unde este limita în ceea ce o privește? Cum poți vorbi de funie în casa spânzuratului? Și ce putem spune mai bine, în actualele condiții, decât ceea ce demonstranții ploieșteni susțin: R. din Ploiești, rușinea noastră ești!
S.L. Fachirul. Vă mai amintiți, farsorul misterios scornitor de povești și scenarii aruncate în spațiul public pentru a ocupa agenda publică cu neseriozități? Râjetul blazat și plin de suficiență al insului, care, asemenea unui prestidigitator, face și desface ițele politicii românești, a semănat confuzie și a bulversat cristalizarea unei societăți cu adevărat democratice. Plătit din bani publici, a înțeles să servească în laboratoarele de la Cotroceni pentru definitivarea procesului de distrugere a statului român modern. Reușita i-a fost confirmată atunci când protejata sa la fondurile europene a reușit să blocheze fluxul acestora spre România. Rânjetul satisfacției poate fi noul „look” al personajului nostru!
E.U. Bucureșteanca. Chiar dacă a trecut într-un con de umbră, nu trebuie să-i uităm evoluția fulminantă în politica românească la nivelul cel mai înalt. A afișat mai întâi rânjetul mirat al admiratoarei, care vorbește în numele ei, apoi rânjetul disprețuitor și sfidător atunci când a fost invitată să dea socoteală în fața comisiei parlamentare pentru cheltuirea fondurilor alocate.
Rânjetul dorit sexi s-a transformat într-unul șters și foarte curând-sperăm noi și de tristă amintire.

La fel de semnificative sunt și rânjetele acoliților puterii, veritabili traseiști politici, care-și freacă palmele cu satisacție când sunt acceptați să participe la împărțirea arginților trădării, în dauna intereselor alegătorilor pe care ar trebui să-i reprezinte. Câteva personaje „îmbogățesc” și ele galeria rânjetelor trădătoare, cu caracteristici aparte.
G.O. Apărătorul. Rânjet afectat, pătruns de responsabilitatea pe care „marii bărbați de stat și-o asumă la întâlnirea cu istoria”. Rânjet reținut aruncat aiurea printre ochii întredeschiși, mai mult în lateral, cu semnificații doar pentru cine este în măsură să înțeleagă gradul superior de inteligență nativă. Sforăitor în limbaj ca un adevărat personaj caragialesc, groparul uneia dintre instituțiille fundamentale ale statului, se împăunează de fiecare dată cu intervențiile firești ale unor structuri militare în situații dificile. Este rânjetul deșănțat și fanfaronist, total inadecvat. Ce legătură are un demnitar al statului cu acțiunile firești și normale ale micilor structuri militare depășeşte puterea noastră de înțelegere...
E.N. „Fripturistul Maimuțoi”. Renumele îi vine de la catalogarea în această manieră a unui coleg din fostul partid. Rânjet subțire, insinuant și perfid, care îți taie respirația sub impactul ideilor susținute. M-a marcat afirmația acestui personaj atunci când prietenul și colegul nostru col. Mihai Irimiea deceda ca urmare a măsurilor aberante promovate în domeniul militar având și sprijinul partidului său intrat fraudulos prin „reevaluare” în parlament. Spunea atunci că trebuie să fie fericit colegul nostru că s-a urcat printre îngeri. Cât absolutism,  cinism, fariseism și lipsă de trăire umană !
P.E.K. Consilierul. Are un râjet aparte sfidător, arogant, suficent, strident și isteric, afișat de fiecare dată când cineva îi adresează o întrebare logică și de bun simț, cu privire la poziția formațiunii pe care o reprezintă în eșafodajul corupt și șantajist al actualei guvernări. Afișează, așa cum au arătat și alții, rânjetul malefic, anti-uman și suprem al trădării, specific grofului obraznic, din vremurile îndepărtate. Chiar este mirat de faptul că nu suntem suficient inteligenți și de caracter să înțelegem că doar respectarea angajamentelor luate față de partenerii de coaliție contează pentru el și ai lui. Așteptăm cu încredere finalul pe care poporul român majoritar îl va rezerva unei asociații culturale care exploatează inclusiv sentimentele conaționalilor pe care pretind că îi reprezintă!

Și parcă ne este dor (Ptiu drace!) de râjetul mefistofelic al lui T.S. Robocopul, de zâmbetul prosperului om de afaceri, A.V. Marmoreanul, de rânjetul mirat și tâmp la repartiția fondurilor pentru drumuri al lui R.B. Transportatorul, zâmbetul de „Muppets” al unor personaje de la muncă și finanțe, al M.M. Justițiara de renume dâmbovițean (zâmbetul fărădelegii în stare de libertate), al E.B. Europarlamentara (rânjetul inculturii și analfabetismului), G.F. Credinciosul (râjetul părșiv și aparent smerit, preocupat de flacăra Ierusalimului în disprețul credinței strămoșești), S.V.C. Purtătorul de cuvinte, zâmbetul dezinformator și manipulator fundamentat pe cumpărarea (cât de prozaic!) conștiințelor cu sacul de cartofi, de zâmbetul țățist al doamei care ne recomanda ciocul mic pentru că acum se află la putere, de zâmbetul inconștient al beizadelei plăcintiste care ajunsese formator când el însuși nu era suficient de format și exemplele ar putea continua.

Nu peste mult timp vom avea ocazia să aducem la același numitor această paletă de rânjete false și sfidătoare la adresa bunului simț.
Să-i aducem în starea de a rânji mânzește atunci când se va ajunge la dreapta zi a judecății!
Să readucem în mijlocul nostru zâmbetul sincer și real al moralității!
Să ne implicăm în ștergerea tristei amintiri a paletei rânjetului portocaliu! (Sărmană culoare !)
Să confirmăm înțelepciunea populară potrivit căreia cine râde la urmă râde mai bine!
Cu siguranță va veni vremea când, poporul român va riposta cum se cuvine rânjetului portocaliu!

Col. (r.) Dumitru CODIȚĂ
E-mail: pretorianu24@yahoo.com

sâmbătă, 18 februarie 2012

Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei "CĂTRE POPOR"

Bună ziua și Doamne-ajută!
Materialul de mai jos, cel scris cu roșu, circulă pe net. L-am primit, practic, a doua oară, prima dată înainte de sfârșitul anului trecut, la puțin timp, probabil, după ce fusese emis. Atunci l-am citit, dar cam superficial, recunosc. Acum, însă, am fost mult mai atent și am început să-mi pun întrebări pe care, ce e drept, mi le-am reprimat prea mult timp. 
Ce se întâmplă, totuși, cu înalții prelați ai Bisericii noastre Naționale? Dorm în patrafirele statului? De ce nu este și BOR capabilă de asemenea atitudini? Nu mai are turmă Biserica noastră, nu o mai interesează poporul român sau au plecat la Domnul mai toți păstorii adevărați? Chiar s-a transformat, așa cum merge zvonul prin Țară, în simplă societate comercială condusă de un foarte dibaci afacerist, IPS Daniel? Și-a uitat, oare, Biserica noastră Sfîntă rostul și funcționeză într-o realitate paralelă Țării, numai în context capitalist, golită de spiritualitate, ca simplă SRL - răspunderea limitată fiind, adică, tocmai față de poporul său? 
Este mulțumită Biserica sufletelor românești cu situația actuală din Țară, cu jaful practicat la scară națională, cu împingerea noastră în hău? Și tace? Sau s-a încîrdășit ierarhia înaltă a BOR cu diavolii ce conduc, acum, Țara? Ori chiar se confundă cu ei, fiind, de fapt, aceeași? De ce continuă mariajul cu statul corupt, îi este teamă că se taie bugetul? De ce nu ia poziție aspră față de deznaționalizarea fraților români din Harghita și Covasna, și nu strigă la furtul evident de la Roșia Montană, la privatizările antinaționale sau față de atîtea teme grave care sfîșie, realmente, Țara? Așa crede BOR, că prin sărăcie lucie vom găsi mai ușor calea smereniei și mîntuirii, ca nație ruptă-n fund, cerșetoare, de milogi goniți de disperare prin lumea largă? 
Veți spune, desigur, că nu este treaba BOR să se amestece în afacerile statului laic? Care este, atunci, misiunea BOR, mai ales în circumstanțele acestea excepționale cînd lumea are nevoie de mai mult decît smerenia voastră, păstorii noștri dragi? Dacă alinarea suferinței României nu mai este o temă actuală a Bisericii Naționale, ce v-a mai rămas de făcut? Hramurile, parastasele și pomenile?  Și să slujiți la cine și pe cine? Atenție! prin tăcere, vă faceți servitorii celei mai sălbatice plăgi picate pe spinarea nației. Așa cum funcționați, acum, cred că aveți probleme de comunicare chiar și cu Dumnezeu. Nu confundați poziția din sondaje cu starea reală - lumea crede, de fapt, în Dumnezeu și vă transferă, ca urmare, în alb, creditul acesta de speranță. S-ar putea ca tocmai aceasta să fie problema - nu vă mai interesează Țara, fiindcă vă trăiți visul frumos în care vă cufundă amorțirea simțurilor și diluarea credinței.   
Înalt Prea Sființiile Voastre, eu văz că a răposat în dumneavoastră spiritul. Requiescat in (prea multă) pace! Sau s-a concentrat numai în spațiul mănăstiresc și pe posesiunile BOR. Cred că vă ajung chiliile și nu mai vedeți Țara din cauze de Catedrala Mîntuirii voastre. Căci Neamul se pare că a rămas doar pretextul zidirii. Vă rugați, probabil, în taină, dar nu prea se simte. Eu mi-aș dori, nu pentru mine, ci pentru noi toți, să reveniți în realitate și nu să o dați sub preș, asta dacă mai credeți în ceva, fiindcă, înainte de orice, sînteți, totuși, preoți români!    
Este, însă, ceva bun și în asta. Am început să nădăjduiesc din ce în ce mai mult în Dumnezeu și, din păcate, din ce în ce mai puțin în Sființiile Voastre, deoarece, cu excepția liturghiilor, la marile sărbători, și la postul TV propriu unde se vobește adormitor, sînteți aproape absenți în spațiul public prin afirmarea credinței, românismului și patriotismului. Poate că ecumenismul v-a convins că soluția bună o fi vreo Biserică Super Unită UE și că ar trebui să ne vindem sufletele și țintirimele cu tot cu oasele stăbunilor răposați sub Crucea Ortodoxă, comisarilor de la Bruxelles, carcaselor ălora goale de orice simțire. Căci atît ar mai de vîndut din România!
Dar, pînă la urmă, cine sînt eu să pun atîtea întrebări? Iertare, deci, nu pot eu și nici nu vreau să judec, ci doar constat. Poate că, de fapt, această cale ternă, a discreției, dezinteresului și neimplicării o fi cea normală, politica veritabilă și autoliniștitoare a BOR, iar eu am nostalgii de tipul: „Preoți cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină...”  Oricum, mă îndoiesc de faptul că BOR, la formatul și complicitățile actuale, își poate depăși statura cocîrjată și moliciunea îngroșată, fiind capabilă de acte tranșante, precum cele ale ortodocșilor greci. La noi se pare că vremea clerului angajat în problemele Țării, ori a apus, ori, încă, n-a sosit . Dumnezeu e mare, însă, și vede. Rog iar să mă iertați pentru că deranjez, poate, tihna unora.

Daniel Barbu 
București, 16.02.2012
E-mail: danielbarbu59@yahoo.com

Un document extraordinar de puternic, care mie mi-a taiat rasuflarea, fara exagerare. Mai ales ca este un document oficial. Mesajul de mai jos a fost trimis de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei. Fiecare grec a primit o scrisoare cu acest mesaj. N-am vazut niciodata o dovada de atitudine mai impresionanta si mai fara echivoc. O atitudine atat de intransigenta si directa, care sa vina din partea bisericii. 

Pe langa acest mesaj, atentie, 

 Biserica Greaca a decis ca se va separa financiar de Stat si ca nu mai doreste sa depinda de acesta! 

  

Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei "CĂTRE POPOR" 
Ierarhia Bisericii Greciei, care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2011, simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei. Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori. Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri.Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre. În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceiaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri. Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului. Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele. Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: "de ce iei droguri, fiule?" şi îţi răspund: "spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)"; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: "nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc", atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel,dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea - dilema lui Dostoievski "libertate sau fericire?" o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă "oare nu cumva i se vor micşora veniturile?", dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii "negustori de popoare". În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică. Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte. Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl "încarce" cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu. Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor "pierde" păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni. Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă. Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele. Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi.Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi-va în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.

Ierarhia Bisericii Greciei

luni, 6 februarie 2012

Tribunal militar exceptional pentru locotenentul protestatar, Alexandru Gheorghe. Judecat de Consiliul de Judecata, desi este doar invinuit

Avocat Ion Panaitescu
Locotenentul protestatar Gheorghe Alexandru va comparea luni, in fata Consiliului de Judecata, pentru participarea la mitingul din Piata Universitatii. Asta in timp ce locotenentul are calitatea de invinuit. Maestrul Ion Panaitescu, general in rezerva, aparatorul locotenentului, a explicat ca armata nu are temei legal pentru judecarea protestatarului, pentru ca regulamentul consiliilor de judecata nu a fost publicat in Monitorul Oficial, si, pe cale de consecinta, nepublicarea echivaleaza cu inexistenta sa, iar judecarea unui militar de catre Consiliu nu poate avea loc, conform regulamentului invocat de armata, decat dupa finalizarea urmaririi penale. In final, in concluziile depuse la dosar de avocatul Ion Panaitescu se arata ca militarul nu a incalcat regulamentele armatei prin participarea sa la miting, intrucat acesta nu a avut nici caracter sindical, nici politic, iar sustinerile locotenentului Alexandru Gheorghe au reprezentat exprimarea unor stari de fapt notorii.
Ordinul privind organizarea Consiliilor de Judecata si regulamentul de functionare, nule prin nepublicarea in Monitorul Oficial
Avocatul locotenentului protestatar, generalul (r) Ion Panaitescu, a aratat, in concluziile scrise depuse la dosarul cauzei ca ordinul privind organizarea consiliilor de judecata si regulamentul de functionare al acestora sunt nule, intrucat “(…) Ministrul Apararii Nationale, (…) avea, sub sanctiunea constatarii, de catre instantelecompetente, a inexistentei acestor doua acte administrative cu caracter normativ, obligatia sa ordone, nu multiplicarea, precum gresit a procedat ci, publicarea lor in Monitorul Oficial(…). Prin urmare, locotenentul nu poate fi anchetat si judecat de consiliul de judecata, aceasta exceptie fiind una de ordine publica.
Lt Alexandru Gheorghe
Judecarea lt. Alexandru Gheorghe, comparata cu instanta militara extraordinara de la Targoviste, din 1989
In regulamentul invocat pentru cercetarea si judecarea locotenentului protestatar Alexandru Gheorghe s-a prevazut ca: “Pentru acele fapte care au caracter infractional si s-a sesizat organul de urmarire penala, se amana trimiterea in fata Consiliului de judecata pana la finalizarea urmaririi penale (…)”. Ori, in acest caz, desi locotenentul Gheorghe Alexandru are calitatea de invinuit, a fost trimis deja in fata Consiliului de Judecata. In lumina celor aratate, generalul (r) Ion Panaitescu a opinat: “de veti starui in judecarea lt. Gheorghe Alexandru riscati sa repetati figura juridica a acelei instante militare extraordinare constituita la 25.12.1989 in garnizoana Targoviste”.
Lt. protestatar nu a incalcat regulamentele militare participand la miting, pentru ca acesta nu a avut caracter sindical ori politic, iar cele afirmate de Alexandru Gheorghe erau de notorietate
Locotenentului Alexandru Gheorghe i s-a reprosat incalcarea regulamentelor armatei pentru ca a participat la un miting, purtand uniforma militara si pentru ca a adus atingere imaginii armatei, prin declaratiile sale televizate. Avocatul Ion Panaitescu a aratat, din jurisprudenta CEDO, ca: “autoritatile nationale nu pot sa invoce regulile disciplinei militare pentru a impiedica exprimarea unor opinii, chiar si atunci cand acestea ar putea fi indreptate impotriva armatei, ca institutie a statului“. Conditia este ca, in exprimarea respectivelor opinii, militarul sa nu dezvaluie informatii cu privire la ”stadiul fabricarii unor mijloace militare”, dezvaluire de natura sa aduca un prejudiciu considerabil securitatii nationale a Statului in cauza. Mai mult, militarul nu a participat la un miting politic ori sindical, ci la o adunare spontana, pe strada, unde militarul avea tot dreptul sa isi poarte uniforma. In final, Panaitescu a aratat ca declaratiile militarului nu au fost de natura sa dezvaluie ceva, ci reprezentau exprimarea unor fapte notorii, cunoscute de intreaga populatie a Romaniei.
 Voichita RASCANU 
Iata si concluziile domnului avocat:


CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT
Ion Panaitescu
ROMTELECOM - FAX  (40) 021.410.33.33 ¨ COSMOTE 0761.10.40.50
Bucureşti, Sectorul 5, Calea 13 Septembrie, Nr. 123, Bl. 129, Sc. 1, Et. 8, Ap. 33
Cod Poştal 050717
e-mail: ion_panaitescu@yahoo.com


Domnule Preşedinte,


         Subsemnatul av. Ion Panaitescu, apărător ales al lt. (i.) Alexandru Gheorghe, intimat făptuitor în cauza ce formează obiectul unui Dosar confecţionat la Această Flotilă Aeriană în vederea judecării sus-numitului de către Consiliul de judecată al cărui preşedinte sunteţi, în conformitate cu disp. art. 6 §§ 1 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului precum şi pentru motivele ce se vor arăta mai la vale, formulez prezentele


CONCLUZII SCRISE


         Prima facie, exceptio: Regulamentul consiliilor de judecată aprobat prin ordinul nr. M. 153 din 12.09.2005 este, aşa cum se zice la art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, un „...act administrativ normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; ...” [s.n. I.P.].
         I. În speţă, sus-menţionatul Regulament a fost dat în executarea Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare unde, la art. 35 alin. final, găsim: „...Organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare şi consiliilor de judecată se stabilesc prin regulamentele militare.”
         I bis. Potrivit disp. art. 2 şi art. 3 din precitatul Ordin M. 153/2005 Regulamentul a intrat în vigoare la 01.10.2005 după tipărirea şi difuzarea acestuia la unităţi, instituţii şi formaţiuni militare.
         I ter.În conformitate cu disp. art. 3 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, acestea [normele-n.n. I.P.] sunt obligatorii şi „ [...]  se aplică, în mod corespunzător, şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate [s.n. I.P.]” .
         I quater. Încât, conducătorul sus-zisului organ - id est - Ministrul Apărării Naţionale,  în calitate de emitent al Ordinului M. 153/2005 privind aplicarea Regulamentului Consiliilor de judecată avea, sub sancţiunea constatării, de către instantele competente, a inexistenţei acestor două acte administrative cu caracter normativ, obligaţia să ordone, nu multiplicarea, precum greşit a procedat ci, publicarea lor în Monitorul Oficial  aşa cum zic dispoziţiile imperative ale art. 10 alin. final (potrivit textului în vigoare la acea dată) din precitata Lege nr. 24/2000.
         Mai mult, atunci când legiuitorul a găsit de cuviinţă să individualizeze acele  acte administrative cu caracter normativ ale conducătorilor organelor administraţiei publice centrale, care sunt exceptate de la publicarea în Monitorul Oficial, modificând art. 11 al legii nr. 24/2000 a zis: „ [...] Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, [inter alia - n.n. I.P.]: [...] actele normative clasificate, potrivit legii, [...] emise [...] de organele administraţiei publice centrale de specialitate.”
         În perpendiculară şi negativă: nici Ordinul M. 153/2005, nici Regulamentul aferent nu sunt acte normative ce conţin informaţii clasificate potrivit criteriilor pertinente de la art. 15 lit. b - f  rap. la art. 18 şi particularizate la art. 17 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
            I quinque. Nefiind supuse procedurii prealabile a publicării în Monitorul Oficial, cele două documente sunt nule, juris et de jure praesumptio şi, de nule efecte întrucat, quod nullum est nullum producit effectum.
         Ceea ce nu exista nu produce niciun efect.


         I sexe. În plan procesual, dezvoltările ce precedă echivalează unei excepţii de ordine publică întrucât acest consiliu de judecată, asimilat potrivit jurisprudenţei C.E.D.O. [1] unui tribunal, nu îndeplineşte condiţia minimală de la art. 6 § 1 C.E.D.O. precitat, unde se zice : „...Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege...” [s.n. - I.P.].
         În fine, chiar şi o lectură lejeră a Regulamentului procură o aşa blocare a intelectului încât.... iţi stă mintea-n loc (sic!). Bunăoară:
         a) La art. 3 ibid. se zice: “...Pentru acele fapte care au caracter infracţional (?) şi s-a sesizat organul de urmarire penală, se amână trimiterea în faţa Consiliului de judecată până la finalizarea urmăririi penale, dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penală sau încetarea urmaririi penale.”
         În acelaşi timp, în conformitate cu disp. art. 201 alin. 2 lit. b rap. la art. 208 alin. 1 lit. a - c si alin. 2  C.pr.pen., urmarirea penală se efectuiază în mod obligatoriu  de catre ofiţerii cu cercetarea penală în calitatea lor de organe de urmarire penală sau de către comandanţii de unităţi.
         În speţă, fiind sesizat organul de urmarire penală, adică “ofiţerul cu primele cercetări” acesta, pe de o parte, potrivit logicii art 3, precitat. trebuie să amâne judecata,. pe de altă parte însă, în conformitate cu disp. art. 12, art.13, art. 20 ibid.,  acelaşi organ de urmarire penală este obligat sa confecţioneze Dosarul cauzei şi să facă parte din Consiliul de judecată constituit.
         Compuerea consiliului şi  constituirea acestuia sunt noţiuni de drept diferite.
         Quid juris? Sau:
         b) Întrucât, potrivit disp. art.23 alin.4 din Regulament, D-l lt. Gheorghe are calitatea procesuala de învinuit în cauză iar învinuitul este, aşa cum se zice la art. 229 C.pr.pen., persoana faţă de care se efectuiaza urmărirea penala, iaraşi, el nu poate fi judecat întrucât vă interzic aceasta exact dispoziţiile imperative ale art. 3 ibid.
         Quid juris?
         Etc.,etc. ejusdem farinae....
         Încât, de veţi stărui în judecarea lt. Gheorghe Alexandru riscati sa repetati figura juridica a acelei  instante militare extraordinare constituita la 25.12.1989 in garnizoana Targoviste.

         II. În conformitate cu disp. art. 10 § 1 din C.E.D.O. orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare ce cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a comunica informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor publice dar cu luarea aminte că sus-zisele drepturi pot fi supuse unor restrângeri dacă acestea constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, etc.
         În lumina precitatului text de lege şi având a se pronunţa asupra unor cauze identice ori similare celei deduse judecăţii, Instanţa de Contencios European a Drepturilor Omului a precizat că, libertatea de expresie este recunoscută şi militarilor ca pentru orice persoane aflate sub jurisdicţia unui stat contractant[2] cu respectarea unor reguli destinate a împiedica slăbirea disciplinei militare [s.n. - I.P.].
         În orice caz, pentru Curtea Europeană, “...armata unui stat democratic la fel ca şi societatea pe care o serveşte nu are a face economie cu privire la o simpla dezbatere de idei pentru că art. 10 al Convenţiei nu se opreşte la poarta cazărmilor”[3] de aceea, autorităţile naţionale nu pot să invoce regulile disciplinei militare pentru a împiedica exprimarea unor opinii, chiar şi atunci când acestea ar putea fi îndreptate împotriva armatei ca instituţie a Statului.[4]
         În fine, Curtea Europeană a considerat că divulgarea unui interes de Stat cu privire la armată şi a unor cunoştinţe tehnice determinate ce puteau furniza indicaţii despre stadiul fabricării unor mijloace militare sunt de natură să aducă un prejudiciu considerabil securităţii naţionale a Statului în cauză.[5]
        
         III. Considerentele expuse sub pct. II. nimicesc învinuirile aduse intimatului întrucât nicuna nu se subsumează categoriei abaterilor grave săvârşite de către un militar.
         III bis. În Ordinul de trimitere în judecată se reţine că,  în ziua de 23.01.2012, lt. Gheorghe Alexandru a săvârşit trei abateri disciplinare grave şi, la o dată nedefinită, o a patra.
         III ter. Aceea individualizată sub pct. I liniuţa întâi, nu poate fi dată în competenţa Consiliului de judecată întrucât, fiind vădit lipsită de pericol, înşivă realizaţi că ea constituie ocazia iar nu cauza aducerii ofiţerului în faţa dumneavoastră. Şi punctum!
         III quater. Participarea la mitingul din Piaţa Univeristăţii nu constituie fapta interzisă de art. 29 lit. g din Legea nr. 80/1995 întrucât demonstraţia în cauză nu avea caracter politic. Nici sindical.
         Dacă se susţine că avea astfel trăsături, ofiţerului trebuie să i se desluşească, mai presus de orice îndoială, care este textul de lege în virtutea căruia acea adunare ar fi fost politică sau sindicală.
         Se înţelege că opiniile factorilor concurenţi la trimiterea în judecată a domnului locotenent nu interesează pe nimeni.
         Nici comunicatele de presă indiferent de altitudinea la care acestea cultivă ...plantaţio  spinacii (sic!).
         III quinque. I se mai impută intimatului că a purtat uniformă la demonstraţie.
         Câtă vreme, aşa cum s-a demonstrat sub pct. II ter., mitingul nu era nici politic nici sindical este indiferentă ţinuta în care s-a aflat ofiţerul.
        
         III sexe.  Este acuzat şi că a acordat interviuri şi a dat declaraţii deşi autorul ordinului de trimitere în judecată cunoştea dispoziţiile art. 19 sq. din defăimatul  Regulament.
         În conformitate cu disp. art. 1 şi art. 2, din Legea nr. 571/2004 se află sub  protecţia acestui act normativ persoanele care au sesizat încălcări ale legii săvârşite de către, inter aliis, aceia care detin funcţii de conducere in cadrul autorităţilor publice aşa cum acestea sunt individualizate în Constituţia României.
         Manifestându-şi ataşamentul faţă de valorile armatei, lt. Gheorrghe Alexandru a devoalat... secretul lui Pollichinele. Fapte notorii.
         Tot ce a zis ştia întrega naţie. Ştim cu toţii. Locotenentul vorbeşte, noi ...îl ascultăm (sic!).
         Cele ce au fost rostite de către ofiţer sunt de interes public
         Încât, proba verităţii este interzisă de regula  notorium non est probandum.
         III. septies. În conformitate cu disp. art. 3 din Legea nr. 571/2004, prin avertizare în interes public se înţelege sesizarea făcută cu bună-credinţă în privinţa oricărei fapte care presupune o încălcare a legii, avertizorul fiind acea persoană care face sesizarea şi care este încadrată în una dintre autorităţile publice şi/sau instituţiile publice prevăzute la art. 2.
         Se află sub protecţia specială a acestei legi avertizorul care, în conformitate cu disp. art. 5 lit. n. ibid., semnalează, inter alia, încalcarea acelor dispoziţii legale care impun ocrotirea  interesului public.       
         Potrivit cu cele ce sunt reglementate la art. 6 lit. g ibid., sesizarea privind încălcarea legii poate fi adresată, alternativ, mass-media.
  
         IV. Pentru considerentele ce precedă şi în conformitate cu disp. art. 137 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 285 alin. 1 C.pr.pen., deosebit de respectuos, vă rog  binevoiţi ca, dezînvestindu-vă, sa restituiţi, pe cale administrativă, cauza, Domniei Sale, Domnului comandant.



                                                                                     Să trăiţi !
                                                                           Av. Ion Panaitescu.              


                [1] Curtea Europeana a Drepturilor Omului a consacrat in Deciziile din 10.02.1983 (Albert et Le Compt contra Belgiei) si din 22.11.1995 (Bryan contra Regatului Unit al Marii Britani) că hotărârile privitoare la măsurile disciplinare sunt recunoscute de aceasta instanţa ca fiind conforme Convenţiei Europene a Drepturilor Omului numai în situaţia în care se dau cu respectarea tuturor garanţiilor oferite de Convenţie.
                [2] CEDH, 16 decembrie 1992, Hadjianastassiou c/Grece, § 39; 8 iunie 1976, Engel et autres c/Pays-Bas, § 100.
                [3] CEDH, 8 iunie 1976, precit.; 19 decembrie 1994, Vereinigung demokratisker Soldaten Österreichs et Gubi c/Autriche, §§ 36, 38.
                [4] CEDH, 25 noiembrie 1997, Grigoriades c/Grece, § 45,
                [5] Ibid. § 47,