Maria Diana
Popescu, Agero
Exact în februarie ne paşte
o nouă epidemie de gripă! Aşa vuieşte presa internă. Ar
fi culmea să umble, halandala, de capul ei, prin lume. Orice
gripă e programată pe tabel, cu dată fixă şi responsabilităţi în
vînzarea cît mai multor doze de vaccin. Cu HAARP-ul ăsta plantat
pe capul nostru de către războinicii păcii, se ştie dinainte ce
cod are, unde şi cît va curge ninsoarea sau ploaia. Atunci de ce
n-am şti cînd şi cu ce avion vine gripa, cîte victime sînt
stipulate în protocolul de găzduire şi cîte doze de antidot e
obligat să cumpere Ministerul Sănătăţii. Chiar aşa! Numai S.U.A.
să se confrunte în studiourile de ştiri cu „cel mai grav sezon
din ultimii zece ani”? N-ar fi corect să fim şi noi
vizitaţi de virusuri care săvîrşesc minuni în visteriile
companiilor farmaceutice? Tot timpul se gîndesc cu dragoste la
noi şi nu mai ştiu cum să ne administreze gratuit popamin,
gropamin şi amin-amin. După ce AH1N1 a fost pus pe fugă, vine
AH3N2, exact în luna februarie şi direct de
pe lamela laboratoarele buclucaşe. Cum le programează ei pe
toate, într-o fructuoasă complicitate deontologică! Şi cît de
grijulii sînt cu ţările sărace! Mă întreb şi eu, aşa, cum oare
gripele astea porcine şi aviare ocolesc întotdeauna
ţările europene dezvoltate. La loc comanda, dragii mei!
Altfel ajungem cobai în laboratoarele super-puterilor!
Îmi amintesc bine, cu cîţiva ani în urmă, cercelul
străin, care infectase de-a binelea urechea sănătăţii româneşti,
striga pe toate posturile t.v. naţionale că „porcina va face
peste douăzeci de mii de morţi”. N-a fost aşa! Decesele naturale
din spitale în acea perioadă erau fals puse pe seama gripei,
tocmai pentru a întreţine efectul de panică în rîndul
populaţiei, care trebuia să dea fuga la porţia injectabilă de
mercur de calitate. Străinul de cauza României a reuşit să
întreţină o psihoză în masă cu „porcina”. Din prima psihoză cu
„aviara”, s-a căpătuit rapid. Am văzut cu toţii la televizor cum
prin sate umblau „extratereştrii” în combinezoane şi glugi albe,
cu măşti pe faţă şi le săltau bieţilor români orătăniile din
ogradă, ca să le gazeze în tomberoane. Aşa au ridicat românii
piaţa de carne de pasăre a comersanţilor din afară, îmbuibată de
antibiotice.
Pe atunci, străinul curajos recomanda, ca pe o
contracepţie femeilor, medicamentul Tamiflu, un antigripal
fabricat de un concern farmaceutic, unde principal acţionar este
Donald Rumsfeld - membru marcant al ideologiei care are ca
obiect de activitate reducerea termenilor asemenea în lume.
Vaccinarea este parte a politicii globale, ca neţărmurită grijă
faţă de creşterea numărului de locuitori ai planetei. De aici,
implementarea noilor „tehnici superioare”: cardul de sănătate,
vaccinarea antigripală şi „imunizarea” fetiţelor cu vîrste între
9 -10 ani, distrugerea sistemelor de sănătate, florurarea apei,
toxifierea hranei cu diferite euri, proceduri experimentale, la
care România aderă cu uşurinţă, graţie celor cărora le-am
încredinţat ţara pe mînă. Scopul vaccinării este unul singur.
Nefiind ceva natural, compatibil umanului, serul aduce boli
autoimune, paralizie, infertilitate şi moarte.
„Nesiguranţa, sărăcia şi deruta în care trăim, au făcut
din noi un popor de ipohondri. Ori, unei populaţii atinse de
ipohondrie, ce-i trebuie: cât mai multe farmacii! Cînd vezi cum
se sting în jurul tău din ce în ce mai mulţi cunoscuţi şi tot
mai mulţi tineri, când observi că spitalele se răresc şi
se ruinează, când îţi dai seama că medicii emigrează cu miile,
ce-ţi mai rămâne de făcut: dai buzna în farmacii şi cu ultimii
bănuţi umpli plăsuţele cu pastile, pe zi ce trece mai scumpe şi
mai diversificate, în speranţa că vei obţine binecuvântata
imunitate! Falsă iluzie! Auzi în stânga, în dreapta, la radio,
la televizor că au apărut alte medicamente miraculoase şi la
următoarea pensie sau chenzină iar stai la rând la uşa
farmaciei, să-ţi umpli plăsuţa. Şi uite, aşa prosperă industria
farmaceutică, în timp ce, paradoxal, starea de sănătate a
populaţiei se agravează! Nu reclame pentru medicamente, ci
educaţie sanitară trebuie la televizor! Nu concurenţă între
producători pentru livrarea de medicamente scumpe şi
diversificate, ci medicamente de bază, ieftine şi eficiente; nu
pilule importate, vândute ca „suplimente alimentare” cu preţuri
năucitoare, ci produse de plafar la preţ rezonabil şi cu
aceleaşi efecte. Dar Ministerul Sănătăţii sigur nu va avea
astfel de preocupări. El este preocupat de carduri, de CIP-uri
şi de valorificarea organelor noastre bolnave. Să fie sănătoşi
domnii din minister! Măcar ei…”, scrie distinsul nostru cititor
Vasile Bârea.
Aşadar, capitalismul, înţesat de paraziţi umani, a
cotit lumea spre „programe” ce n-au de-a face cu sănătatea,
pacea şi liniştea socială, ci cu exploatarea omului de către om,
cu lărgirea sărăciei şi corupţiei, cu lărgirea zonelor de
influenţă ale marilor puteri, care dispun acum de întreaga
moştenire a capitalismului. Cînd capitalismul îşi va da duhul
(nu mai e mult), analiştii vor spune că omenirea a făcut
concesii unui program al iluziei pe care trebuie să-l
depăşească. Este prea corupt şi materialist, prea preocupat de
cîştiguri uriaşe. Orice ar fi capitalismul acum, nu mai are
nimic bun la care să te uiţi cu gura căscată. Ci să te înfurii
pe el ca pe un criminal în serie, care a ucis şefi de state, a
ucis progresul, siguranţa şi independenţa popoarelor. Acum, cînd
membranele capitalismului scîrţîie şi tremură ca piftia,
devenind ele însele convulsive, această etapă nefastă îşi
aşteaptă sfîrşitul. În treacăt fie spus, nu e deloc uşor să
trăieşti într-o astfel de lume, în care istoria şi-a pierdut
cursul.
Nicio direcţie discernabilă nu s-a ivit în sînul
capitalismului, ci doar paroxismul sclaviei popoarelor, al
sărăciei, al discordiei, corupţiei şi criminalităţii economice.
La fel cum Marele Zid Chinezesc avea menirea să ţină departe
hoardele mongole, la fel cum Zidul Berlinului trebuia să
ferească inocentele popoare socialiste de toxinele
capitalismului, tot astfel capitalismul democrat, insinuat între
graniţele statale, trebuia să ferească popoarele vizate de
progres, de linişte socială, de bunăstare şi pace internă.
Maria Diana Popescu, Agero
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu