luni, 26 noiembrie 2012

ACEŞTI BOIERI ZAVISTNICI


Maria Diana Popescu, Agero

După atîta amar de „libertate”, progresul cetăţeanului „este sublim, dar lipseşte cu desăvîrşire”, înregistrat fiind ca divertisment în agenda originalului capitalism românesc. Poate clasa de mijloc să evite tratamentul represiv şi repetitiv al claselor dominante, cînd cămara psihanalitică a omului de rînd s-a strîmtorat la maxim, supra-solicitată de cele mai mari şi mai multe taxe din Uniune? Preţuirea muncii a fost iremediabil compromisă, milioane de locuri de muncă desfiinţate şi, totuşi, în toiul acestor turbulenţe sinistre, puţinii români angajaţi la patroni continuă să lucreze, exploataţi peste 12 ore pe zi, cu cele mai mici salarii din Europa. Un oficial B.N.R. a declarat că România se va alinia din 2013 la normele U.E. privind calculul inflaţiei. Dar salariile românilor cînd vor aliniate la nivelul celor europene? S-au întrebat oficialii noştri cum trăiesc cei mulţi cu numai 150-200 euro pe lună? Bancherii, funcţionarii B.N.R., cei ai ministerelor, ai companiilor, ai „pensiunilor” de politicieni, au salarii care le depăşesc pe cele din U.E. Aceşti întreţinuţi ai Statului trăiesc sfidător de bine, pentru că au găsit peste tot în ţară cîte un viciu de procedură, pe care l-au „valorificat” şi au pus în permanenţă sume colosale sub acoperişuri „ecologice”, pentru bătrîneţe, ştiind că nu au alte şanse după finalizarea mandatelor.
Se apropie 9 decembrie, iar disperarea în a cîştiga acel prost-înţeles şi compromis fotoliu de parlamentar e tot mai mare. De pe acel fotoliu orice netrebnic poate mototoli legile sub antetul politic. Ştiţi care este ultima „modă” în materie de mită electorală? Am citit în presă internă: chiloţii, prezervativele şi spălatul maşinilor pentru voturi şi publicitate. Un candidat a dat ca mită electorală chiloţi de damă, ciorapi şi prezervative, pe ambalaj avînd aplicată fotografia sa, sigla partidului şi un motto vulgar: „arde-i în cabina de vot”. Gafe inadmisibile în campanie electorală, pe care istoria le va reţine ca pe nişte bravade ridicole de top. Alt gafeur îşi îndeamnă electoratul: „Fiţi spartanii mei! Dârji ca Leonidas la Termopile”. Păi, stimaţi alegători, înseamnă că individul doreşte moartea electoratului, ştiind că spartanii lui Leonidas au fost omorîţi pînă la ultimul în bătălia de la Termopile.
Figuri de mare inspiraţie pentru corupţia instituţionalizată, aceşti self-made men cu ranch-uri, elicoptere, şalupe, companii, S.R.L.-uri, islazuri, munţi, păduri, gipuri şi conturi secrete, ne zîmbesc şmechereşte din afişele lipite pe garduri, balcoane, uşi şi panouri. Pun pariu că au freza ţeapănă şi, în mod sigur, au cont pe feisbuc, de unde, cred eu, au fost şi recrutaţi. Partea murdară a campaniei se înnoadă potrivit zonelor de influenţă, ascunsă în scrobeala de la manşete şi de la gulere. Pe cît de şireţi, pe atît de zeloşi, candidaţii nu conspiră numai unii împotriva altora, ci, laolaltă împotriva poporului. Publicitatea plătită cu bani grei fierbe de patriotism şi de avînt naţional. Aceşti boieri zavistnici posedă reale calităţi dramatic-umoristice, aşa că, într-o manieră de lucru caricaturală, şi-au construit „teatre personale”, unde interpretează monologuri patriotarde şi ipocrite, rupte total de realitate. Cu profesionalism nemaiîntîlnit se postează în lumina reflectoarelor şi fără jenă îşi schimbă blănile de lup între ei, împunsăturile în coaste fiind doar improvizaţii necesare alianţelor şi mezalianţelor de după alegeri. De la asemenea actori cutremuraţi de marele suflu al Puterii, vizionăm pînă pe 9 decembrie şi încă patru ani bonus, o penibilă lucrare dramatică a democraţiei româneşti, după un model al comediei de salon, de tăietură franceză şi teatru absurd, cu peripeţii şi personaje de caricatură, cu situaţii bufe şi cu vervă prostească, bulevardieră, în care distingem stirpea cunoscută a microbului original de parvenitism.
Într-o piesă de ordin naţional deznodămîntul ar trebuit să fie naţional, însă, orice titlu ar purta piesele lor de teatru, eroii principali rămîn cazuri patologice de sublimi vînzători de ţară. Amestecaţi în toate problemele timpului, indispensabili fuziunii şi confuziunii, prodigioşi, frămîntaţi cu ardoare de problemele interne, ramificaţi în bişniţării de rang înalt, actorii multilateral complici constituie „patrimoniu naţional” intangibil. De aceea nu pot fi îndepărtaţi prea uşor de la Putere. Democraţia a reuşit, iată, să formeze aşa-numitul om nou, o fotocopie în toată coloratura eronatelor modele occidentale. Exoticele VIP-ere, sigure că pot trăi doar din vînat, au sărit direct la gîtul ţării, sfîşiind-o cu cea mai mare „obiectivitate”.
La atîta pare a se mărgini spectacolul electoral, al cărui bilet îi costă extrem de scump pe români. Cînd vom smulge ţara din ghearele acestor aventurieri, care se prefac a nu şti că U.E. nu-i o organizaţie caritabilă, ci una 100% capitalistă, bazata pe profit, unde România are statut de „donator de organe”?
Maria Diana Popescu, Agero

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu