Maria Diana Popescu,
Agero
După atîta amar de „libertate”, progresul
cetăţeanului „este sublim, dar lipseşte cu desăvîrşire”, înregistrat fiind ca
divertisment în agenda originalului capitalism românesc. Poate clasa de mijloc
să evite tratamentul represiv şi repetitiv al claselor dominante, cînd cămara
psihanalitică a omului de rînd s-a strîmtorat la maxim, supra-solicitată de cele
mai mari şi mai multe taxe din Uniune? Preţuirea muncii a fost iremediabil
compromisă, milioane de locuri de muncă desfiinţate şi, totuşi, în toiul acestor
turbulenţe sinistre, puţinii români angajaţi la patroni continuă să lucreze,
exploataţi peste 12 ore pe zi, cu cele mai mici salarii din Europa. Un oficial
B.N.R. a declarat că România se va alinia din 2013 la normele U.E. privind
calculul inflaţiei. Dar salariile românilor cînd vor aliniate la nivelul celor
europene? S-au întrebat oficialii noştri cum trăiesc cei mulţi cu numai 150-200
euro pe lună? Bancherii, funcţionarii B.N.R., cei ai ministerelor, ai
companiilor, ai „pensiunilor” de politicieni, au salarii care le depăşesc pe
cele din U.E. Aceşti întreţinuţi ai Statului trăiesc sfidător de bine, pentru că
au găsit peste tot în ţară cîte un viciu de procedură, pe care l-au
„valorificat” şi au pus în permanenţă sume colosale sub acoperişuri „ecologice”,
pentru bătrîneţe, ştiind că nu au alte şanse după finalizarea
mandatelor.
Se apropie 9 decembrie, iar disperarea în a
cîştiga acel prost-înţeles şi compromis fotoliu de parlamentar e tot mai mare.
De pe acel fotoliu orice netrebnic poate mototoli legile sub antetul politic.
Ştiţi care este ultima „modă” în materie de mită electorală? Am citit în presă
internă: chiloţii, prezervativele şi spălatul maşinilor pentru voturi şi
publicitate. Un candidat a dat ca mită electorală chiloţi de damă, ciorapi şi
prezervative, pe ambalaj avînd aplicată fotografia sa, sigla partidului şi un
motto vulgar: „arde-i în cabina de vot”. Gafe inadmisibile în campanie
electorală, pe care istoria le va reţine ca pe nişte bravade ridicole de top.
Alt gafeur îşi îndeamnă electoratul: „Fiţi spartanii mei! Dârji ca Leonidas la
Termopile”. Păi, stimaţi alegători, înseamnă că individul doreşte moartea
electoratului, ştiind că spartanii lui Leonidas au fost omorîţi pînă la ultimul
în bătălia de la Termopile.
Figuri de mare inspiraţie pentru corupţia
instituţionalizată, aceşti self-made men cu ranch-uri, elicoptere, şalupe,
companii, S.R.L.-uri, islazuri, munţi, păduri, gipuri şi conturi secrete, ne
zîmbesc şmechereşte din afişele lipite pe garduri, balcoane, uşi şi panouri. Pun
pariu că au freza ţeapănă şi, în mod sigur, au cont pe feisbuc, de unde, cred
eu, au fost şi recrutaţi. Partea murdară a campaniei se înnoadă potrivit zonelor
de influenţă, ascunsă în scrobeala de la manşete şi de la gulere. Pe cît de
şireţi, pe atît de zeloşi, candidaţii nu conspiră numai unii împotriva altora,
ci, laolaltă împotriva poporului. Publicitatea plătită cu bani grei fierbe de
patriotism şi de avînt naţional. Aceşti boieri zavistnici posedă reale calităţi
dramatic-umoristice, aşa că, într-o manieră de lucru caricaturală, şi-au
construit „teatre personale”, unde interpretează monologuri patriotarde şi
ipocrite, rupte total de realitate. Cu profesionalism nemaiîntîlnit se postează
în lumina reflectoarelor şi fără jenă îşi schimbă blănile de lup între ei,
împunsăturile în coaste fiind doar improvizaţii necesare alianţelor şi
mezalianţelor de după alegeri. De la asemenea actori cutremuraţi de marele suflu
al Puterii, vizionăm pînă pe 9 decembrie şi încă patru ani bonus, o penibilă
lucrare dramatică a democraţiei româneşti, după un model al comediei de salon,
de tăietură franceză şi teatru absurd, cu peripeţii şi personaje de caricatură,
cu situaţii bufe şi cu vervă prostească, bulevardieră, în care distingem stirpea
cunoscută a microbului original de parvenitism.
Într-o piesă de ordin naţional deznodămîntul ar
trebuit să fie naţional, însă, orice titlu ar purta piesele lor de teatru, eroii
principali rămîn cazuri patologice de sublimi vînzători de ţară. Amestecaţi în
toate problemele timpului, indispensabili fuziunii şi confuziunii, prodigioşi,
frămîntaţi cu ardoare de problemele interne, ramificaţi în bişniţării de rang
înalt, actorii multilateral complici constituie „patrimoniu naţional”
intangibil. De aceea nu pot fi îndepărtaţi prea uşor de la Putere. Democraţia a
reuşit, iată, să formeze aşa-numitul om nou, o fotocopie în toată coloratura
eronatelor modele occidentale. Exoticele VIP-ere, sigure că pot trăi doar din
vînat, au sărit direct la gîtul ţării, sfîşiind-o cu cea mai mare
„obiectivitate”.
La atîta pare a se mărgini spectacolul
electoral, al cărui bilet îi costă extrem de scump pe români. Cînd vom smulge
ţara din ghearele acestor aventurieri, care se prefac a nu şti că U.E. nu-i o
organizaţie caritabilă, ci una 100% capitalistă, bazata pe profit, unde România
are statut de „donator de organe”?
Maria Diana Popescu,
Agero
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu