 |
| Avocat Ion Panaitescu |
Locotenentul protestatar Gheorghe Alexandru va comparea luni, in fata Consiliului de Judecata, pentru participarea la mitingul din Piata Universitatii. Asta in timp ce locotenentul are calitatea de invinuit. Maestrul Ion Panaitescu, general in rezerva, aparatorul locotenentului, a explicat ca armata nu are temei legal pentru judecarea protestatarului, pentru ca regulamentul consiliilor de judecata nu a fost publicat in Monitorul Oficial, si, pe cale de consecinta, nepublicarea echivaleaza cu inexistenta sa, iar judecarea unui militar de catre Consiliu nu poate avea loc, conform regulamentului invocat de armata, decat dupa finalizarea urmaririi penale. In final, in concluziile depuse la dosar de avocatul Ion Panaitescu se arata ca militarul nu a incalcat regulamentele armatei prin participarea sa la miting, intrucat acesta nu a avut nici caracter sindical, nici politic, iar sustinerile locotenentului Alexandru Gheorghe au reprezentat exprimarea unor stari de fapt notorii.
Ordinul privind organizarea Consiliilor de Judecata si regulamentul de functionare, nule prin nepublicarea in Monitorul Oficial
Avocatul locotenentului protestatar, generalul (r) Ion Panaitescu, a aratat, in concluziile scrise depuse la dosarul cauzei ca ordinul privind organizarea consiliilor de judecata si regulamentul de functionare al acestora sunt nule, intrucat “(…) Ministrul Apararii Nationale, (…) avea, sub sanctiunea constatarii, de catre instantelecompetente, a inexistentei acestor doua acte administrative cu caracter normativ, obligatia sa ordone, nu multiplicarea, precum gresit a procedat ci, publicarea lor in Monitorul Oficial(…). Prin urmare, locotenentul nu poate fi anchetat si judecat de consiliul de judecata, aceasta exceptie fiind una de ordine publica.
 |
| Lt Alexandru Gheorghe |
Judecarea lt. Alexandru Gheorghe, comparata cu instanta militara extraordinara de la Targoviste, din 1989
In regulamentul invocat pentru cercetarea si judecarea locotenentului protestatar Alexandru Gheorghe s-a prevazut ca: “Pentru acele fapte care au caracter infractional si s-a sesizat organul de urmarire penala, se amana trimiterea in fata Consiliului de judecata pana la finalizarea urmaririi penale (…)”. Ori, in acest caz, desi locotenentul Gheorghe Alexandru are calitatea de invinuit, a fost trimis deja in fata Consiliului de Judecata. In lumina celor aratate, generalul (r) Ion Panaitescu a opinat: “de veti starui in judecarea lt. Gheorghe Alexandru riscati sa repetati figura juridica a acelei instante militare extraordinare constituita la 25.12.1989 in garnizoana Targoviste”.
Lt. protestatar nu a incalcat regulamentele militare participand la miting, pentru ca acesta nu a avut caracter sindical ori politic, iar cele afirmate de Alexandru Gheorghe erau de notorietate
Locotenentului Alexandru Gheorghe i s-a reprosat incalcarea regulamentelor armatei pentru ca a participat la un miting, purtand uniforma militara si pentru ca a adus atingere imaginii armatei, prin declaratiile sale televizate. Avocatul Ion Panaitescu a aratat, din jurisprudenta CEDO, ca: “autoritatile nationale nu pot sa invoce regulile disciplinei militare pentru a impiedica exprimarea unor opinii, chiar si atunci cand acestea ar putea fi indreptate impotriva armatei, ca institutie a statului“. Conditia este ca, in exprimarea respectivelor opinii, militarul sa nu dezvaluie informatii cu privire la ”stadiul fabricarii unor mijloace militare”, dezvaluire de natura sa aduca un prejudiciu considerabil securitatii nationale a Statului in cauza. Mai mult, militarul nu a participat la un miting politic ori sindical, ci la o adunare spontana, pe strada, unde militarul avea tot dreptul sa isi poarte uniforma. In final, Panaitescu a aratat ca declaratiile militarului nu au fost de natura sa dezvaluie ceva, ci reprezentau exprimarea unor fapte notorii, cunoscute de intreaga populatie a Romaniei.
Voichita RASCANU
Iata si concluziile domnului avocat:
CABINET
INDIVIDUAL DE AVOCAT
Ion Panaitescu
ROMTELECOM - FAX (40) 021.410.33.33 ¨
COSMOTE 0761.10.40.50
Bucureşti, Sectorul 5, Calea 13
Septembrie, Nr. 123, Bl. 129, Sc. 1, Et. 8, Ap. 33
Cod
Poştal 050717
e-mail:
ion_panaitescu@yahoo.com
Domnule Preşedinte,
Subsemnatul av. Ion
Panaitescu, apărător ales al lt. (i.) Alexandru Gheorghe, intimat făptuitor în
cauza ce formează obiectul unui Dosar confecţionat la Această Flotilă Aeriană
în vederea judecării sus-numitului de către Consiliul de judecată al cărui
preşedinte sunteţi, în conformitate cu disp. art. 6 §§ 1 şi 3 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului precum şi pentru motivele ce se vor arăta mai la
vale, formulez prezentele
CONCLUZII
SCRISE
Prima
facie, exceptio: Regulamentul consiliilor de judecată aprobat prin
ordinul nr. M. 153 din 12.09.2005 este, aşa cum se zice la art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, un
„...act administrativ normativ emis de o
autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în
concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; ...”
[s.n. I.P.].
I. În speţă, sus-menţionatul Regulament a fost dat în executarea
Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare unde, la art. 35 alin. final, găsim:
„...Organizarea şi funcţionarea
consiliilor de onoare şi consiliilor de judecată se stabilesc prin
regulamentele militare.”
I bis. Potrivit disp. art. 2 şi art. 3 din precitatul Ordin M.
153/2005 Regulamentul a intrat în vigoare la 01.10.2005 după tipărirea şi difuzarea acestuia la unităţi, instituţii şi
formaţiuni militare.
I ter.În conformitate cu disp. art. 3 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind
normele de tehnică legislativă, acestea
[normele-n.n. I.P.] sunt obligatorii şi „ [...] se aplică, în mod corespunzător,
şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de
ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de
conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate [s.n. I.P.]” .
I quater. Încât, conducătorul sus-zisului organ - id
est - Ministrul Apărării Naţionale,
în calitate de emitent al Ordinului M. 153/2005 privind aplicarea Regulamentului
Consiliilor de judecată avea, sub
sancţiunea constatării, de către instantele competente, a inexistenţei acestor două acte administrative cu caracter
normativ, obligaţia să ordone,
nu multiplicarea, precum greşit a procedat ci, publicarea lor în Monitorul Oficial
aşa cum zic dispoziţiile imperative ale art. 10 alin. final (potrivit textului
în vigoare la acea dată) din precitata Lege nr. 24/2000.
Mai mult, atunci când
legiuitorul a găsit de cuviinţă să individualizeze acele acte administrative cu caracter normativ ale
conducătorilor organelor administraţiei publice centrale, care sunt exceptate
de la publicarea în Monitorul Oficial, modificând art. 11 al legii nr. 24/2000
a zis: „ [...] Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al
României, [inter alia - n.n. I.P.]: [...] actele normative clasificate, potrivit legii, [...] emise [...] de organele administraţiei publice
centrale de specialitate.”
În perpendiculară şi negativă:
nici Ordinul M. 153/2005, nici
Regulamentul aferent nu sunt acte normative ce conţin informaţii clasificate
potrivit criteriilor pertinente de la art. 15 lit. b - f rap. la art. 18 şi particularizate la art. 17
din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
I
quinque. Nefiind supuse procedurii prealabile a publicării în Monitorul Oficial,
cele două documente sunt nule, juris et de jure praesumptio şi, de
nule efecte întrucat, quod nullum est nullum producit effectum.
Ceea
ce nu exista nu produce niciun efect.
I sexe. În plan procesual, dezvoltările
ce precedă echivalează unei excepţii de
ordine publică întrucât acest
consiliu de judecată, asimilat potrivit jurisprudenţei C.E.D.O. [1] unui
tribunal, nu îndeplineşte condiţia minimală de la art. 6 § 1 C.E.D.O. precitat,
unde se zice : „...Orice persoană are dreptul la judecarea
în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale
de către o instanţă independentă şi
imparţială, instituită de lege...” [s.n. - I.P.].
În fine, chiar şi o
lectură lejeră a Regulamentului procură o aşa blocare a intelectului
încât.... iţi stă mintea-n loc (sic!). Bunăoară:
a) La art. 3 ibid. se zice: “...Pentru acele fapte care au
caracter infracţional (?) şi s-a sesizat organul
de urmarire penală, se amână
trimiterea în faţa Consiliului de judecată până la finalizarea urmăririi
penale, dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penală sau încetarea
urmaririi penale.”
În
acelaşi timp, în conformitate cu disp. art. 201 alin. 2 lit. b rap. la art. 208
alin. 1 lit. a - c si alin. 2 C.pr.pen.,
urmarirea penală se efectuiază în mod
obligatoriu de catre ofiţerii cu cercetarea penală în calitatea lor de organe de urmarire penală sau de către comandanţii de
unităţi.
În speţă, fiind sesizat
organul de urmarire penală, adică “ofiţerul cu primele cercetări” acesta,
pe de o parte, potrivit logicii art 3, precitat. trebuie să amâne judecata,.
pe de altă parte însă, în conformitate cu disp. art. 12, art.13, art. 20 ibid., acelaşi organ de urmarire penală este obligat sa confecţioneze
Dosarul cauzei şi să facă parte din Consiliul de judecată constituit.
Compuerea
consiliului şi constituirea acestuia
sunt noţiuni de drept diferite.
Quid juris? Sau:
b) Întrucât,
potrivit disp. art.23 alin.4 din Regulament, D-l lt. Gheorghe are calitatea
procesuala de învinuit în cauză iar învinuitul
este, aşa cum se zice la art. 229 C.pr.pen., persoana faţă de care se efectuiaza urmărirea penala, iaraşi, el nu
poate fi judecat întrucât vă interzic aceasta exact dispoziţiile imperative ale
art. 3 ibid.
Quid juris?
Etc.,etc. ejusdem farinae....
Încât, de veţi stărui în judecarea lt. Gheorghe Alexandru riscati sa repetati
figura juridica a acelei instante
militare extraordinare constituita la 25.12.1989 in garnizoana Targoviste.
II. În conformitate cu disp. art. 10 § 1 din C.E.D.O. orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare ce cuprinde libertatea de opinie şi
libertatea de a comunica informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor
publice dar cu luarea aminte că sus-zisele drepturi pot fi supuse unor
restrângeri dacă acestea constituie măsuri necesare într-o societate
democratică, pentru securitatea naţională, etc.
În lumina
precitatului text de lege şi având a se pronunţa asupra unor cauze identice ori
similare celei deduse judecăţii, Instanţa de Contencios European a Drepturilor Omului
a precizat că, libertatea de expresie
este recunoscută şi militarilor ca pentru orice persoane aflate sub jurisdicţia
unui stat contractant[2] cu respectarea unor reguli destinate a împiedica slăbirea disciplinei
militare [s.n. - I.P.].
În orice caz, pentru Curtea Europeană, “...armata
unui stat democratic la fel ca şi societatea pe care o serveşte nu
are a face economie cu privire la o simpla dezbatere de idei pentru că art. 10
al Convenţiei nu se opreşte la poarta cazărmilor”[3] de
aceea, autorităţile naţionale nu pot să invoce regulile disciplinei militare
pentru a împiedica exprimarea unor opinii, chiar şi atunci când acestea ar
putea fi îndreptate împotriva armatei ca instituţie a Statului.[4]
În
fine, Curtea Europeană a considerat că divulgarea unui interes de Stat cu
privire la armată şi a unor cunoştinţe tehnice determinate ce puteau furniza
indicaţii despre stadiul fabricării unor mijloace militare sunt de natură să
aducă un prejudiciu considerabil securităţii naţionale a Statului în cauză.[5]
III. Considerentele expuse sub pct. II. nimicesc învinuirile
aduse intimatului întrucât nicuna nu se subsumează categoriei abaterilor grave
săvârşite de către un militar.
III bis. În Ordinul de trimitere în
judecată se reţine că, în ziua de
23.01.2012, lt. Gheorghe Alexandru a săvârşit trei abateri disciplinare grave
şi, la o dată nedefinită, o a patra.
III ter. Aceea individualizată sub pct. I liniuţa întâi, nu poate fi dată în competenţa Consiliului de
judecată întrucât, fiind vădit lipsită de pericol, înşivă realizaţi că ea
constituie ocazia iar nu cauza
aducerii ofiţerului în faţa dumneavoastră. Şi punctum!
III quater. Participarea
la mitingul din Piaţa Univeristăţii nu constituie fapta interzisă de art. 29
lit. g din Legea nr. 80/1995 întrucât demonstraţia în cauză nu avea caracter
politic. Nici sindical.
Dacă se susţine că
avea astfel trăsături, ofiţerului trebuie să i se desluşească, mai presus de
orice îndoială, care este textul de lege în virtutea căruia acea adunare ar fi
fost politică sau sindicală.
Se înţelege că
opiniile factorilor concurenţi la
trimiterea în judecată a domnului locotenent nu interesează pe nimeni.
Nici comunicatele de presă indiferent
de altitudinea la care acestea cultivă ...plantaţio spinacii (sic!).
III quinque. I se mai impută
intimatului că a purtat uniformă la demonstraţie.
Câtă vreme, aşa cum s-a demonstrat sub pct. II ter., mitingul nu era nici politic nici sindical este indiferentă ţinuta
în care s-a aflat ofiţerul.
III sexe. Este acuzat şi că a acordat interviuri şi a
dat declaraţii deşi autorul ordinului de trimitere în judecată cunoştea
dispoziţiile art. 19 sq. din defăimatul
Regulament.
În
conformitate cu disp. art. 1 şi art. 2, din Legea nr. 571/2004 se află sub protecţia acestui act normativ persoanele
care au sesizat încălcări ale legii săvârşite de către, inter aliis, aceia care detin funcţii de conducere in
cadrul autorităţilor publice aşa cum acestea sunt individualizate în
Constituţia României.
Manifestându-şi
ataşamentul faţă de valorile armatei, lt. Gheorrghe Alexandru a devoalat... secretul
lui Pollichinele. Fapte notorii.
Tot ce a
zis ştia întrega naţie. Ştim cu toţii. Locotenentul vorbeşte, noi ...îl ascultăm (sic!).
Cele ce au fost rostite de către ofiţer
sunt de interes public
Încât,
proba verităţii este interzisă de regula
notorium non est probandum.
III. septies. În conformitate cu disp.
art. 3 din Legea nr. 571/2004, prin avertizare
în interes public se înţelege sesizarea făcută cu bună-credinţă în privinţa
oricărei fapte care presupune o încălcare a legii, avertizorul fiind acea
persoană care face sesizarea şi care este încadrată în una dintre autorităţile
publice şi/sau instituţiile publice prevăzute la art. 2.
Se află sub
protecţia specială a acestei legi avertizorul care, în conformitate cu disp.
art. 5 lit. n. ibid., semnalează, inter alia, încalcarea acelor dispoziţii legale care impun ocrotirea interesului public.
Potrivit cu cele ce sunt reglementate la
art. 6 lit. g ibid., sesizarea privind încălcarea legii poate fi adresată,
alternativ, mass-media.
IV. Pentru considerentele ce precedă şi
în conformitate cu disp. art. 137 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 285 alin. 1
C.pr.pen., deosebit de respectuos, vă rog
binevoiţi ca, dezînvestindu-vă, sa restituiţi, pe cale administrativă,
cauza, Domniei Sale, Domnului comandant.
Să trăiţi !
Av. Ion Panaitescu.
[1]
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a consacrat in Deciziile din 10.02.1983 (Albert
et Le Compt contra Belgiei) si din 22.11.1995 (Bryan
contra Regatului Unit al Marii Britani) că hotărârile privitoare la măsurile disciplinare sunt
recunoscute de aceasta instanţa ca fiind conforme Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului numai în situaţia în care se dau cu respectarea tuturor garanţiilor
oferite de Convenţie.
