luni, 23 ianuarie 2012

Romania s-a trezit!

        Dragi camarazi,
        de orice grad aţi fi,
        oriunde   veţi fi aflând  în rostul militar al României,

        România s-a trezit! Până mai ieri, păream o Ţară cu venele tăiate, cu respiraţia lăsată exclusiv în voia unor netrebnici fără de scrupule, cu privirea ancorată de vârful  pantofilor pe care-i purtăm. România s-a trezit! România nu a mai putut  răbda batjocura, umilinţa şi cinismul la care, sub comanda dementă a turbatului din capul statului, o gaşcă periculoasă de impostori, derbedei,  lichele, borfaşi, hoţi, nesimţiţi şi agramaţi, ne-a devertebralizat puterea şi dreptul natural  de a trece dintr-o zi într-alta. România s-a trezit!
         Ce s-a întâmplat în  şi cu Armata României în anii supremei comenzi a descreieratului, ştim cu toţii, deopotrivă: 
Ø sfidând, în chip ticălos,  trecutul din care venim, prezentul pe care îl îndurăm  şi viitorul de-aproape, pe care nu ştim dacă îl mai apucăm sau nu, terfelitorii demnităţii şi conştiinţei noastre naţionale au declanşat împotriva Armatei României cea mai perfidă dintre prigoanele posibile – decredibilizarea condiţiei militare naţionale în conştiinţa  afectivă  a societăţii româneşti, o societate căreia îi aparţinem, slujind-o, şi a cărei  devenire  ne datorează  fratern  salvgardarea din confruntarea cu posibilitatea  repetabilă a prăbuşirii sau, chiar, a pierii  istorice;
Ø negura mocirloasă a relaţiilor întronate în instituţia de căpătâi a Oştirii, consecinţele absolutismului  alienant, prelungit  spasmodic în împlinirea antiumană  a conducătorului unic, bubele, viciile  şi puroiul acestor ani de restrişte  şi împilare istorică,  au caracatiţat  organismul militar românesc,  metastaziindu-i interdependenţele, altitudinea morală  şi curajul libertăţii instituţionale;
Ø dintr-o instituţie generatoare activ de speranţă şi curaj social, Armata României, demoralizată până la alienare, batjocorită până la disperare, umilită până  dincolo de marginile firii, dezarticulată  relaţional, persecutată  moral, deposedată cu brutalitate  de  drepturile, dar şi de obligaţiile sale constituţionale,  pulverizată şi distrusă psihic, a ajuns o instituţie care trăieşte din mila arogantă a bandei de jefuitori aflaţi la cârma Ţării;
Ø printr-o conducere absolut discreţionară, descreieratul de pe spinarea statului a întronat în etajele superioare ale instituţiei, cu consecinţe epidemice  în întreaga Armată,  o atmosferă confuză, incompatibilă performanţelor decente,  încurajând laborios delaţiunea, incompetenţa, neîncrederea şi rumoarea, promovând cu obstinaţie laşitatea, alienarea societală a instituţiei militare, slugărnicia  nevertebrată faţă de propria-i  persoană, degradarea maximă a relaţiilor interumane, decăderea profesională, intoleranţa faţă de valori şi, mai mult, faţă de tot ceea ce însemnă, din perspectiva împlinirii umane, personalitate.

Dragi camarazi,
          România s-a trezit! S-a trezit prin bătrânii condamnaţi oficial la moarte de un regim delirant...  prin copiii care  doar îndrăznesc să  îşi  viseze copilăria... prin  intelectualii care nu mai suportă ca Ţara să fie ocârmuită de golani şi agramaţi... prin studenţii care au înţeles că România curge şi prin venele lor... prin muncitorii deposedaţi brutal de dreptul natural de a munci... prin ţăranii   care ştiu că sunt  purtători  de obidă, de cale dreaptă  şi de veşnicie... prin fraţii noştri alungaţi din vatra largă a Ţării, spre a-şi împlini în  surghiun aşteptarea unei vieţi mai bune... prin semenii noştri care flămânzesc neştiuţi de nimeni între asfaltul crud al străzii şi Cerul îndurător a toate...
       România s-a trezit! Nu putem sta deoparte, nu putem rămâne în urma Ei! Trebuie să ne trezim şi noi!  Cei care au aservit condiţia profundă a instituţiei militare naţionale descreieratului din capul statului şi clicii sale penale, vor plăti!  Acum, în faţa neîntinată şi tăcută a conştiinţei noastre,  precum Cerul  mult prea îndurătoare a tot şi a toate,  se află, în chip onest, o singură  cale care dă valoare condiţiei şi aspiraţiilor noastre  naţionale – să ne dezicem cu toţii, deopotrivă, constituţional şi democratic, de puterea dementă care ne-a îngenunchiat speranţa, ne-a paralizat aşteptările, ne-a ostracizat  valorile, ne-a amanetat viitorul!

                        Aşa să ne ajute Dumnezeu!
                                               Colonel (r) Costinel Petrache